COCKTAIL (în curs de corectare)

19.

Nu pot dormi. Danny sforăie de mult. Și în plus, și-a mai și azvârlit o mâna peste mine. Dumnezeule, Danny! Acum înțeleg de ce nu ai tu o relație stabilă. Off, săracul de tine! Cine spune că „mică și jucăușă" este în regulă, se minte singură! Ce moment jenant... Penibil chiar. Jur! M-am simțit ca în bancurile acelea cu: „A intrat?" Ce a fost în capul meu, Doamne?!

E numai vina TA, George!

Îi înlătur mâna bivolului de lângă mine care îmi blochează oarecum respirația și mă ridic silențios din pat. Îmi adun hainele de peste tot, mă îmbrac repejor și apoi caut o bucată de hârtie să îi scriu un mesaj lui puțulică. Sunt confuză și derutată, deci nu am idee ce îi voi scrie. Dar unde Doamne Iartă-mă își ține hârtia? Rahat!

Intru în bucătărie și iau un șervețel. Noroc că port mereu un pix în geantă! Mă așez pe scaun și încep să scriu. Ce? Nu îmi aduc aminte...

Termin biletul și mă incalt, apoi descui ușa silențios și mă furișez din apartamentul lui Danny. Răsuflu ușurată abia când ajung în față liftului.

Ce-o fi fost în mintea mea?! Clar... Iar am exagerat cu alcoolul!

Până să ajungă liftul, apuc să dau comandă de un taxi. Cobor și acesta mă aștepta deja.Pătrund în mașină și îi comunic adresa șoferului, apoi cad pe gânduri până la destinație.

Îi plătesc celui din față, apoi părăsesc autovehiculul și intru în hotel. Atât paznicul, cât și fetele de la recepție mă priveau trufaș, șușotând în urma mea. Oare am ceva pe față? Am decis să îi ignor și să îmi continui drumul.

CE?! Doamne ferește! Să nu îmi găsesc apartamentu. Boul de Lucas! Chiar nu se poate abține! Cine mama naibii a mai pomenit ușă din MARMURĂ într-un hotel? Și cum de au fost de acord cei care se ocupă de mentenanța hotelului cu asemenea ispravă?! Idiotul! Așa îmi vine să îl omor...

Ridic preșul din dreptul ușii, unde găsesc o cheie de care atârna un breloc roz, în forma unui organ reproducător asculin, și un bilețel care spunea următoarele:

Vaaai, Sis! Uite ce ușă dragu' ți-am comandat! Bucură-te de ea că mâine ți-o vor schimba. Hihi, pupiii!

Serios?! Doamne, Lucas, chiar te omor!

Mototolesc bucata de hârtie și o arunc cât colo. Descui ușa copleșită de nervi și intru apăsat în apartament. Îmi arunc încălțările, poșeta, hainele, tot și mă trântesc în mijlocul patului doar în bucata neagră de dantelă ce îmi acoperea intimitatea. Îmi cufund capul în pernă și tip până simt că rămân fără glas, apoi o iau de la capăt.

Simt că o iau razna. Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine. Am făcut numai prostii. L-am îndepărtat pe George și încă nu știu dacă am procedat cum trebuie, m-am culcat cu Danny și probabil i-am spulberat toate visele cu biletul acela — nici eu nu știu ce am scris, dar clar nu e de bine —, am o gravă problema cu alcoolul și pff... O ușă din marmură! A, da; plus un frate imbecil. Cu atâtea probleme și cu asemenea oameni în preajmă, ce aș putea să mai fac cu viața mea?

Știu! SCHIMBARE. Am nevoie de o schimbare!

Gândindu-mă la această schimbare, nici nu am realizat când am ațipit...

***

Mhm... Bodogăn în sinea mea și tresar la auzul telefonului. De ce nu mă lăsați să dorm? Nu aveți milă? Ființe fără pic de suflet!

Mă ridic explodând de nervi și răspund apăsat și răgușit.

— Ce Dracu' ai? Ai plecat mai ceva ca o hoață și ca să vezi! Eșți o LAȘĂ! În p*** mea! Tu ai venit la mine, da?! Îmi cunosc problemele, OK? Puteai să îmi zici... sau să mă eviți! Nu să îmi scrii așa ceva! Mi-am schimbat total părerea despre tine. Ești o nenorocită! Să te duci naibii, Amber! Ești la fel de jalnică, ba chiar mai rău decât scumpul tău Bennet! Să va ia Dracu' pe amândoi, deplorabililor!