COCKTAIL (în curs de corectare)

45.

O senzație de greață și o dezgustare cumplită au pus stăpânire pe mine. Simțeam cum mă prăbușesc, încet-încet, pierzând contactul cu realitatea. Însă, o forță supranaturală mi-a dat puterea necesară de a rămâne încă pe picioare. Deși mintea mea o luase razna și milioane de senzațîi, imagini și scenarii mă cotropeau, speram în adâncul sufletului să o găsesc pe Vivianne cu Bash în dormitorul meu. Doar gândul că Francis mi-ar putea face una că asta mă devasta. Sleită de puteri, călăuzită de o forță nefirească, m-am târât în fața dormitorului, sprijinindu-mă de tot ce îmi ieșea în cale.

Cu greu am ajuns în fața ușii și îmi era groază de ce urma să găsesc. Respirația îmi era sacadată, iar bătăile inimii deveneau tot mai grăbite. Mi-am pus mâna tremurândă pe clanță și aceasta parcă a înlemnit. Nu mă puteam mișca, nu puteam vorbi, și abia dacă mai puteam respira. Un sunet nestăpânit, însă, m-a readus la realitate.

— Termină! este tot ce am putut distinge înainte de a deschide ușa.

Ochii mi s-au încețoșat, picioarele mi s-au înmuiat, iar inima... Inima a încetat să mai bată. Un dezgust total a pus stăpânire pe mine, și tot ce simțeam în momentul de față era o silă acută și o repulsie profundă față de persoanele din fața mea.

Îi priveam scârbita pe cel care mi-a promis marea cu sarea și pe cea care pretindea a-mi fi prietenă. Și, deși inima îmi era acum împărțită în milioane de spărturi, sentimentul care predomina era unul de ură. O ură cumplită îmi înnăbușea creierul și îmi venea să îi omor pe amândoi!

M-am străduit din răsputeri să îmi astâmpăr firea și, deși râvneam cu stăruință să smulg fiecare șuviță din părul mătăsos al târfei, am exclamat încă năucită numele ei, pe un ton lehămețit, ca și cum i-aș ordona să plece până nu îi rup gâtul.

— Kenna?!

Și abia acum, după ce i-am pronunțat numele, abia acum începeam să văd lucrurile clar. Abia acum se legau lucrurile. Abia acum înțelegeam ce caută ea de fapt și de drept în Paris. Abia acum o puteam vedea cum este cu adevărat!

Mă priveau năuciți, cu ochii cât cepele, încă gâfâind după... Nici nu vreau să mă gândesc! Îmi provocau o greață cumplită și nu mai suportam să îi văd.

— Cățea nenorocită! am urlat la ea. Târâtură! Ești deplorabilă! m-am răstit mai tare, abținându-mă cu greu să nu sar la gâtul ei.

— Cher, nu este ceea ce pare, intervenise Francis, agitat, cu vocea tremurândă.

— Cher?! pufnesc ironic. Prăpăditule! Nu îmi provocați altceva decât greață!

— Lasă-mă să îți explic, Chriss, răsuflă impacientat, apropiindu-se de mine.

— Ia mâna de pe mine, mizerabilule! Nu vreau să îmi explici nimic! Am înțeles totul! Tot ce vreau este să ieșiți Dracului afară din casa mea și să nu va mai văd chipurile lamentabile vreodată în viață! am răbufnit furioasă, nemaiputând să îmi potolesc lacrimile.

Simțeam cum îmi pulsează fiecare venă din cauza nervilor, iar în momentul de față eram ca o bombă cu ceas, gata să explodeze în orice clipită. Tot sângele îmi ajunsese la cap și nu mai puteam gândi.

— La naiba, Chriss! a început a vorbi târâtura.

— Mai ai și tupeul să deschizi gura, nenorocito?!

O priveam cu niște ochii turbați și mă îndreptam hotărâtă spre ea pentru a o nimici. Un singur gând aveam în minte, și acela de a-i smulge limba și de a-i scoate dinții cu patentul, unul câte unul. Apoi să o bag într-un blender gigantic, împreună cu păduchele ăsta francez care încerca să mă imobilizeze.