COCKTAIL (în curs de corectare)

37.

După câteva luni...

— Cher, nu mai e hârtie! am auzit un țipăt insistent, care îmi spulberă, fără pic de suflet, visele frumoase.

Un minut nu pot și eu să mai zăbovesc în pat că se găsește mereu cineva care să stea în calea fericirii mele!

Deschid ochii nervoasă, aceștia fiind roșii de furie, și mă ridic imediat din patul moale și confortabil... Poate chiar prea repede, căci mi s-a încețoșat privirea, iar stelele acelea mici și verzi nu s-au sfiit să-și facă apariția.

Mă îndrept hotărâtă spre ușa de la toaletă, apucând din drum niște șervețele pentru mon amour, care nu știu ce s-ar face fără mine!

Deschid dezghețat ușa și îi întind bucățile fine de hârtie, de care avea nevoie că de aer. Îmi mulțumește din suflet, iar eu oftez ușurată, știind că acum mă voi putea întoarce la activitatea de mai devreme.

M-am trântit violent în mijlocul patului, cufundâdu-mi capul în perna moale, dar că să vezi; a dispărut! La naiba cu somnul meu!

M-am ridicat irascibilă din pat și următoarea oprire a fost la bucătărie.

— D-E-Z-A-S-T-R-U-O-S! am urlat cu toată puterea la cel cu care împart apartamentul... sau mă rog, apartamentele, ținând cont că sunt două. Francis, ce naiba s-a întâmplat cu bucătăria mea?

— Vrei să zici bucătăria noastră. Ei, a fost o încercare nereușită. Nu îți face griji, o să curăț eu.

Dacă înainte eram nervoasă, acum ar fi cel mai indicat să nu-mi stea nimeni în cale!

— Ce faci? mă întreabă surprins în timp ce pășesc de cealaltă parte e ușii.

— Mă duc dincolo să îmi pot face o cafea și un duș, ținând cont de mirosul de „iasomie" din baie! Spor la curățenie, cher! am afișat acel zâmbet ironic, care, pe zi ce trece, îmi iese tot mai bine.

Încă mă privește nedumerit, apoi își răsucește ochii în toate direcțiile, dar se pare că a înțeles că nu se poate pune cu mine, așa că nici nu a îndrăznit să opună rezistență.

Pătrund hotărâtă în cel de-al doilea apartament al nostru și în sfârșit mă pot bucura de puțină intimitate. Intru mai întâi în baie și las apa să curgă în cada enormă, apoi adaug niște spumă și sare parfumată, după care merg spre bucătărie, unde mă pot bucura de aroma inconfundabilă a unei cafele excelente.

Cât timp am savurat băutura fără de care nu aș putea trăi, cada mea s-a și umplut. Am pătruns temător înăuntru, din cauza apei fierbinți, făcându-mi loc printre spumă care aproape se revărsa din cadă. Mi-am lăsat capul pe spate, mi-am închis puternic ochii și m-am afundat în propriile gânduri, lăsându-mă înnăbușita de aburii fierbinți...

Mai bine de patru luni și totul pare încă ireal. Relația mea cu Francis este ceva de vis! Nu am crezut vreodată că voi putea împărți absolut orice cu o persoană... Și să îmi și placă! Locuim împreună, lucrăm împreună, ieșim împreună, facem totul împreună! Și parcă tot nu mă satur...

— Ce?! tresar speriată atunci când simt cum ceva  îmi atinge umărul și îmi întrerupe fantezia.

— Mă gândeam că ai nevoie de ajutor, îmi răspunde o voce caldă, iar un zâmbet inegalabil nu îmi permite să refuz o asemenea ofertă.

Pășește încrezător înăuntru și, în doar câteva clipe, suntem amândoi acoperiți de spumă. Mă fixează cu ochii aceia frumoși care, în acest moment, au o sclipire aparte, iar apoi, zâmbetul său blând se transformă într-unul interzis. În secunda următoare, buzele lui moi și cărnoase se lipesc de ale mele, devorându-le, iar limbile noastre se împerechează armonios într-un dans amețitor...