COCKTAIL (în curs de corectare)

49.

— Un cocktail pentru domnișoara! aud o voce puternică în dreapta mea și îmi întorc furtunos privirea pentru a analiza persoana de lângă.

Priveam năucită acea claie de par întunecat și acei ochi verzui și am înlemnit pe loc. S-a întors agale spre mine, cu zâmbetul larg, dezvăluind o dantură perfectă.

— Vanessa! aproape că îmi sparge timpanele, iar eu am încremenit mai mult.

După clipe îndelungate de muțenie, reușesc cu greu să prind un firicel de voce și un dram de curaj.

— Dean?!

Îl priveam prostită și fermecată în același timp, dar nu aveam nici cea mai vagă idee în privința unei reacții. Îmi venea să îl omor, să îl destram în mii de bucăți pe care să le adun laolaltă într-un blender, dar, totodată, îmi doream puternic să degust buzele acelea moi, să mă îmbăt cu mirosul lui și să mă rătăcesc înlăuntrul ochilor aceia serafici.

Îmi venea să îl plesnesc cu toată forța, să țip la el, să...

— Oh! am izbucnit în lacrimi, încolăcindu-mi mâinile în jurul gâtului său.

Mi-a cuprins talia cu brațele sale voluptoase, iar eu mi-am rezemat capul pe pieptul său, în timp ce picăturile fierbinți se prelingeau necontenit pe fața mea înflăcărată. A adâncit îmbrățișarea, iar strânsoarea lui mai că mă lăsa fără aer! Dar nu conta. Nimic nu mai conta acum! Timpul parcă se oprise pentru a ne admira, muzica încetase a răsuna pentru a ne asculta bătăile inimilor, iar EL...

El era atât de perfect și era...

Aici.

Acum.

În brațele mele.

— Chriss! oftează adânc, simțindu-i respirația caldă pe gâtul meu, care îmi provoca fiori în tot corpul.

Nu știam ce să îi spun; am amuțit deodată și, oricât de mult mi-aș fi dorit să îi vorbesc, niciun sunet nu îndrăznea să se ivească.

— Crăciun fericit, surioară! a urlat descreieratul de Lucas, distrugând momentul acesta special.

L-am ignorat total. Nici nu mi-am putut ridica privirea pentru a-i analiza pe cei din jur! Tot ce am reușit, însă...

— Du-mă de aici! am șoptit delicat, cu ochii încă înlăcrimați.

— Da, iubito! a suspinat blând, iar eu simțeam cum inima se zbate tunător în mine.

Am sărit în brațele sale, încolăcindu-mi picioarele în jurul mijlocului său și, fără să-mi pese de Lucas, Lola, Bash sau de fete, ignorând comentariile lor, am părăsit acea atmosferă diavolească. Ne-am urcat într-un taxi din fața clubului și, în mai puțin de jumătate de oră, ne aflam în fața apartamentului meu.

Am apucat cu teamă clanța și cu mâna tremurândă, abia am reușit să bag cheia în broască. O sumedenie de emoții și trăiri mi-au străbătut întreg corpul, iar atingerea suavă a brunetului din spatele meu m-a făcut să tremur din toate încheieturile. Am inspirat adânc aerul care acum părea a fi otravă, și am deschis molcom ușa. Am pășit timorat înăuntru și, fără a scoate vreun sunet, ne-am cuibărit amândoi în canapea.

Priveam unul în ochii celuilalt și, cu fiecare clipă, mă adânceam tot mai mult în verdele acela tulbure, hipnotizant, al irișilor săi. Peste tot în aer pluteau doar suspine și parfumul său.

— Oh, Chriss! străpunge după atâta vreme atmosfera aceasta patriarhală. A trecut atâta timp, începe a grăi răspicat, după care se oprește brusc, drămuindu-mă încă o dată.