Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 1: După o săptămână

Camy așeză pe o tavă mai multe alimente ce le considera necesare chiar și pentru o gustare. Intenția ei era una bună și își dorea ca totul să fie bine în casă dar din păcate nu era așa. Clipi des ca să alunge lacrimile.

Ca să nu lase lacrimile să îi întunece judecata sau misiunea ce o avea trase adânc aer în piept și îgnoră orice gând negativ din minte. Luase tava de pe blat și se îndepărtă de bucătărie.

În timp ce urca scările casei totul i se părea a fi un vis foarte ciudat. Nu crezuse niciodată că se va ajunge în punctul în care se afla astăzi. Reușise să își găsească fiica pierdută, răpită, dar din păcate ea îi fusese smulsă înapoi cu brutalitate. Când luase pentru prima dată contact cu Jeff i se păruse ceva ciudat la felul lui de a fi iar povestea cusută cu ață albă nu o prinse de îndată. Nu crezuse nici o clipă că mâna fiicei sale este promisă unui vampir. Însă, când ajunse să își dea seama de ce monstru odios putea fi Jeff încercase să își apere tot mai mult copila, știa că avea să îi fie furată din nou. Din păcate... avusese dreptate. Alice fusese atacată de Jeff, fusese gustată, furată din nou. În zadar încercaseră ei să o recupereze, în zadar se zbătuseră să o recapete înapoi și să o facă să se întoarcă la ei, fiica lor rămase pierdută.

În timp ce Camy pășea spre camera de oaspeți de la ultimul etaj își aminti cât de mult suferiseră cu toții din cauza celor întâmplate. Fuseseră răpiți și torturați psihic crezând că vor avea să fie uciși sau dați la schimb. Ea, alături de Alice și Aihsa suferiseră cel mai mult de pe urma celor întâmplate. Trăiseră cu gândul că vor fi violate, apoi cu gândul că vor fi date la schimb ca mai apoi să afle că Alice și Asiha vor fi ucise.

Benjamin Clark, soțul ei, suferise mai multe răni fizice decât psihice. Avea pe corp mai multe bandaje decât era nevoie și mult mai multe stări de agitație decât îi era permis. Suferea și el asemenea tuturor dar ea credea că el conducea detașat la acest capitol. În urmă cu aproape patru ani el plecase să ceară ajutorul unei vrăjitoare puternice ca să își caute fiica, fusese respins dar nu renunțate nici o secundă, nici măcar atunci când apartenența sa la haita lui de baștină era pusă în pericol. Nu renunțase nici o secundă la căutarea lui Alice, nici măcar în momentele petrecute în doi. Credea că el suferă mult mai mult din cauză că, acum când au găsit-o, ea era la un singur pas de a se duce pe lumea cealaltă. Se simțea pe el că îşi doare ca Alice să revină înapoi iar de fiecare dată când încerca să îl calmeze, să îl liniștească și să îl facă să își revină el o respingea.

În timp ce parcurgea distanța ce părea uriașă spre camera de oaspeți de gândi la soțul ei și la Alice. Nu înțelegea de ce se frământă atât de tare când planul lor reușise. Alice era un vârcolac de acum dar totuși el părea nemulțumit de fiecare dată când mergea să vadă dacă fiica lui s-a trezit. Timp de o săptămână intra în camera de oaspeți pentru câteva minute ca mai apoi să plece și să nu mai revină. Comportamentul lui era ciudat atât pentru ea cât și pentru celelalte persoane din casă.

Deschise ușa de la dormitor și intrase având grijă să nu facă nici un zgomot. De îndată ce văzuse camera ochii ei căzuseră pe fotoliul din piele din apropierea patului. În interiorul moliciunii și a frumuseții de culoare maronie stătea un trup obosit. Poziția corpului era un destul de nefirească având capul așezat pe un umăr în ciuda faptului că erau perne care să îl facă să se simtă mai confortabil.

Avusese grijă să nu facă nici un zgomot când închise ușa și pătrunse mai bine în cameră. Avusese grijă să nu fie auzită pășind prea tare ca să nu îl trezească pe cel de pe fotoliu şi se strecură asemenea unei feline. Lângă pat era o noptieră iar ea acolo avea de gând să se ducă.

În timp ce trecu pe lângă pat privirea ei căzu spre persoana afundată în așternuturi. Alice dădea impresia că doarme mișcându-și încet pieptul într-o respirație profundă dar din cauza faptului că nu deschise nici un ochii de la incidentul de acum o săptămână alunga ideea cum că ea doarme. Camy știa de ce anume este nevoie ca să se obișnuiască trupul unui om cu transformarea, uneori trecerea care se caracteriza prin somn putea să dureze de la câteva zile la câteva luni. Ea nu era alarmată de somnul lung al fiicei sale așa cum era Benjamin.