Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 45: Frânturi

Christopher se duse într-unul dintre holurile cu dormitoare numeroase. Demonul cu blană de tigru îl sfătuise să se odihnească, lupta ce va avea loc o să îl epuizeze, iar el nu va fi de nici un folos. De asemenea, trupul lui cerea odihnă, se simţea epuizat. Rănile ce le căpătase de pe urma ultimei întâlniri cu Jeff erau încă proaspete şi sângerau.Nu se va putea vindeca complet, nici măcar cu ajutorul demonilor,dar cel puţin va putea dormi.

Nici bine nu deschise ușa de la un dormitor că fu împins cu brutalitate înăuntru. Inerția îl făcuse să înainteze câțiva pași.Instinctele îl făcuseră să intre în gardă, iar oboseala îi dispăru în doar o secundă. Se întoarse să vadă cine era atât de grăbit încât îl împinse înăuntru sau cine îl voia departe de alţi ochi.

Înainte de a putea să vadă prea bine ce este în fața lui fu încă o dată împins. Forţa ce îl atinse nu fu la fel de puternică de această dată. Înapoie un pas.

-Ești chiar atât de idiot încât te-ai oferit să mori? se răsti la el o voce pițigăiată.

Înainte de a putea spune ceva fu tras într-o îmbrățișare. Nu înțelegea prea bine ce se petrece în jur, dar reuși să își dea seama cine e cu el în cameră. Calla, puțin furioasă, îl strângea atât de tare în brațe încât aproape că îl lăsa fără aer. O îmbrăţişă şi el la rândul lui, bucuros să descopere cât de mult îi păsa de el.

-Nu avem altă alternativă, îi spuse.

Calla îl eliberă, în cele din urmă, și îl privi. Chipul ei era roșu,iar pistruii de pe față erau aproape dispăruți.

-Mereu există o altă cale.

În ochii ei începuseră să se adune lacrimi, iar ea clătină din cap.

-Nu-mi vine să cred că vrei să mă părăsești.

-Nu te părăsesc, eu doar...

-Vrei ca toată lumea să te creadă un erou.

Calla se dădu un pas în spate, iar el știu că va plecă și mai supărată decât venise. Făcu și el un pas spre ea, în timp ce ea dădu din cap, abia mai stăpânindu-și lacrimile.

-Nu totul se învârte în jurul tău, Eroule, îi mai spuse.

Chris nu avut timp să reacționeze la vorbele ei sau să mai facă un alt pas spre ea, era deja prea târziu. Calla plecă din cameră în mare grabă, iar el nu putu să vadă în ce direcție a luat-o, viteza eiera la fel de mare ca a unui vampir obșinuit.

Ieși pe colidor și privi în ambele direcții. Nici urmă de Calla. Singura persoană ce pășea pe hol era Alice, la fel de supărată ca și sora lui, dar puțin mai liniștită.

Iubita lui se opri când ajunse în fața camerei, își încrucișă brațele. Chipul ei îi sugera cât de mult a încurcat-o, iar el se întreba dacă doar ele aveau ceva împotriva deciziei lui.

Înainte ca ea să îi spună ceva, se sprijini de ușă, evitând să o privească.

-Cât de supărată ești?

-Foarte.

-Cât de tare vrei să mă lovești?

Ea făcu ochii mari, iar el aproape că uită de cine a fost crescută.Angela nu a învățat-o să fie violentă, iar el crescuse văzându-i latura non-violentă şi pacifistă. Din moment ce Camy era mama ei,se putea aștepta la câteva lovituri, dintr-un părinte violent,doar un copil violent poate ieși.

-Deloc.

Acum fu rândul lui să fie uimit.

-Dar asta nu înseamnă că nu meriți.