Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 3: O clipă de fericire

Cuprins de vrăjile somnului şi de o durere cumplită a muşchilor, Christopher îşi duse mâna sub cap. De îndată ce simţi moliciunea pernei ştiuse că ceva nu este în regulă. Îşi amintea cum aţipise pe fotoliu dar nu şi cum ajunse în pat.

Deschise de îndată ochii agitat şi îngrijorat. El nu trebuia să se afle într-un pat ci intr-un fotoliu nu prea comfortabil. Văzu în faţa ochilor lui fotoliu pe care aţipise şi recunoscu de îndată camera în care se afla. Nu părăsise nici o secundă încăperea în care era Alice, doar se mutase în pat.

Aşa cum fusese surprins de moliciunea patului de sub el aşa fu surprins şi în momentul în care simţise un corp lipindu-se de spatele lui. Simţi cum un braţ îi înconjoară talia iar o respiraţie uşoară îi atingea ceafa.

Inima începuse să îi bată cu putere de îndată ce recunoscu persoana care se afla în spatele lui. Zâmbi fericit fiindu-i imposibil să se stăpânească. Simţea că zboară.

Când dorise să se întoarcă spre ea îşi dădu seama de oboseala pe care trebuie să o aibă. Îşi opri dorinţa de a o avea în braţe şi se mulţumi cu îmbrăţişarea pe care ea i-o oferea. Îşi punse mâna peste a ei şi o strânse cu dragoste. O simţea rece, foarte rece în ciuda faptului că aveau o plapumă foarte groasă peste ei. Ştia că va dura ceva vreme până când temperatura ei va deveni normala, până când se va obişnui cu transformarea, dar el era dispus să aştepte.

**********

După mai multe ore de odihnă corpul Aliciei începuse să recepţioneze informaţii. Celulele începeau să lucreze din nou împreună iar nervii conduceau zeci de mii de informaţii.

Începuse să resimtă tot ceea ce era în jurul său. Prima dată recunoscu faptul că îi era cald, suficient de cald încât să o facă să transpire toată. Apoi recunoscu faptul că avea ceva ce o acoperea, ceva care o încălzea şi care o făcea să se simtă bine. Sub ea reuşii să distingă sursa care îi dădea căldură pe lângă plapumă. Simţii o mână blândă cum o mângâie pe spate şi o pereche de buze calde care îi atingeau din când în când fruntea. Sursa ei de căldură era un om.

După mai multe tentative de coordonare a trupului reuşi să îşi mişte picioarele. Făcu plapuma ce o acoperea să coboare tot mai mult de pe trupul ei până când reuşii să se dezvelească complet.

- Bună dimineaţa, se auzi o voce extrem de familiară.

Într-un mod incontrolabil zâmbi. Se lăsă în continuare dezmierdată de Christopher în timp ce se bucura de fiecare atingere care părea ca nouă.

- Cum te simţi? o întrebă el.

Alice trase adânc aer în piept. Simţi un miros necunoscut şi nou. Trase în continuare aer în piept în moduri repetate şi scurte încercând să descopere sursa.

- Este mirosul meu, se auzi din nou vocea lui.

- Al tău?

De îndată ce termină propoziţa se opri înspăimântată de propria voce, era foarte răguşită şi mai mult şoptită.

Îl simţi cum zâmbeşte deşi nu îl putea vedea. Ochii erau singurele părţi ale corpului asupra cărora nu reuşise să primească controlul. Prin urmare al acestui fapt nu deschise ochii.

- Da, vorbi el, ceea ce simţi acum este mirosul meu.

Dăduse să îl întrebe, să îi ceară informaţii cu privire la ceea ce se întâmplase cât timp ea fusese inconştientă dar îi era teamă de propria voce. Credea că dacă va vorbi îşi va pierde vocea din cauza răguşelii.

- Nu ai de ce să te temi cu privire la vocea ta, nu ai să păţeşti nimic dacă vorbeşti.

- Nu o să îmi pierd vocea?