Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 21: Motive

O ușă deschisă și un scârțâit provenit din podea o făcuseră pe Alice să se trezească de îndată. Cum simți moliciunea unei saltele sub ea, se ridică în șezut speriată. Privi în jurul ei și fu surprinsă să descopere că se afla în camera ei de hotel, camera în care se tăiase pe vene și în care dormise cu o seară în urmă.

– Liniștește-te, scumpa mea, auzi vocea lui Ben. Nu ai de ce să te sperii.

Îl văzu apropiindu-se de pat. Ducea o tavă pe care se afla un pahar cu suc de portocale și două ouă prăjite foarte tare. Alături de paharul de suc văzu două felii de pâine prăjită cu unt și dulceață de căpșuni, preferata ei. Îl privi și nu îi fu deloc greu să vadă cearcănele din jurul ochilor albaștrii ai tatălui ei. Deși era foarte sigur pe el și pășea fără nici o problemă, știa că este foarte obosit, se vedea pe chipul lui.

Ben puse tava cu micul dejun pe noptiera de lângă pat și se așeză lângă ea. Îi dădu o șuviță la oparte de pe chip și o mângâie. Mâna lui era surprinzător de caldă și de fină, Alice se moleșii de îndată în acea atingere părintească ce o surprinse întru totul.

– Cum ai dormit? se interesă el.

Alice privi în ochii lui albaștrii și zâmbi, culoarea lor era foarte deschisă și plăcută, atât de plăcută încât aproape că era geloasă pe ei.

– Bine.

Ben se aplecă și o sărută pe creștet. Gestul lui o surprinse încă o dată, nu crezuse că va primi atât de multă atenție din partea lui, din partea vârcolacului de care se temeau mulți și care se supuneau dorinței lui.

– Cum am ajuns aici? spuse Alice.

– Se apropie o furtuna și nu am vrut să te prindă ploaia, nu vreau să răcești.

Alice zâmbi fără să se poată stăpâni.

– M-aș fi trezit la timp ca să mă pot întoarce înapoi la hotel. Plus de asta, furtuna nu a început nici acum.

Ben surâse.

– Ne-a ocolit.

– Unde e... mama?

Reacția pe care Ben o avusese îi spuse că nu se așteptase ca ea să vorbească astfel despre părinții ei. Avea ochii larg deschiși și o expresie de uimire, una care îl prindea foarte bine.

– S-a dus la alergat.

– Dacă o va prinde ploaia?

– Se va întoarce la timp, îi spuse el zâmbind.

Alice căscă puternic și își lăsă capul într-o parte. Ben se întinse spre ea și o sărută încă o dată pe creștet.

– Să mănânci bine și să te odihnești, aerul de munte te poate epuiza imediat.

Alice dădu sprintenă din cap și așteptă ca el să iasă din cameră. De îndată ce acest lucru se întâmplă, merse în baie și făcuse un duș ca mai apoi să se așteze pe pat într-o pereche de haine noi și călduroase. Își luase mâncarea cu ea și începu să urmeze îndemnul tatălui ei biologic.

În ciuda faptului că repeta aceleași mișcări precise și repetate, începuse să se simtă foarte obosită. Îl crezuse pe cuvânt pe Ben și se întinse imediat ce termină de mâncat.

În timp ce aștepta ca somnul să o fure încă o dată, mintea ei începuse să zburde prin zeci de întrebări și presupuneri. Toate țineau de Christopher și faptele lui.