Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 42: Noi planuri

Dig părea nu doar uimit, ci și încurcat și furios. Ceva din modul în care reacționase la veste o puse pe Alice în alertă. Aproape că se aștepta la o altă izbucire sau chiar scurgere de putere. Nimic nu se întâmplă. Demonul tăcuse și deveni posomorât.

- Am încurcat fetele, spuse cineva.

Vocea nouă era plăcută, o mai auzise cândva. Se întoarse de îndată spre ușa de la bucătărie și îl văzu pe celălalt demon venind. Pășea grăbit, aproape alerga. Se oprise lângă ea, apoi cu o mișcare agilă ajunse să stea și el pe masă, asemeni lui Dig.

- Eu trebuia să o am pe Alice, iar tu pe... Aurora.

Demonul cu blana asemănătoare ca un tigru o privi pe Alice și îi zâmbi.

- Îmi pui și mie lapte, pui de lup?

Alice făcuse ochii mari, dar se conformă.

- Pui? râse Caden. E un vârcolac în toată puterea cuvântului.

- Doar pentru că se poate transforma nu înseamnă că este un vârcolac cu acte în regulă. Încă nu s-a reprodus.

Cuvântul o făcuse pe Alice să se strâmbe, nu-i plăcea cuvântul, mai ales că era vorba despre persoana ei. Se simțea ca un animal ce aștepta sezonul de împerechere.

Ca și chemat, Eroul se trezi de sub masă. Se ridică și privi spre demonul care vorbise, cel al cărui nume încă nu îl cunoștea nimeni. Era curios, uimit și ușor iritat. Alice era sigură că nici lui nu îi plăcea cuvântul, mai ales când el era iubitul ei. Aproape că se aștepta să îl strige drept partener de împerechere.

Gândul că erau asociați ca niște animale sălbatice o făcuse să se înfioare. Era un vârcolac, dar nu o bestie fără minte.

Puse bolul pentru lapte cu o pocnitură în fața demonului și turnă lapte. Chiar dacă blana lui îi era pe plac, persoana lui părea să îi displacă.

- Adică eu nu sunt un vârcolac cu acte în regulă? vorbi Alexei, intrând pe ușă.

Vârcolacul purta doar o pereche de pantaloni scurți, luați în grabă. Corpul îi era plin de zgârieturi și vânătăi, toate erau pe cale să se vindece. Nu era la fel de rănit pe cât era mama ei, dar se putea vedea că participase la o luptă. Părul șaten era ciufulit mai mult decât ar fi trebuit și îi stătea caraghios.

Alice se întoase spre el și ridică sticla cu lapte.

- Vrei și tu?

Alexei strâmbă din nas și se așeză pe locul unde stătuse Alice. Eroul încă privea demonul cu blana ca de tigru.

- Sunt alergic la lacate.

Privi spre bolul de lapte al demonului, dar nu spuse nimic.

- Ba ești un vârcolac cu acte în regulă, dar Alice încă este un pui.

Alexei îl bătu ușor pe cap pe Erou. Lupul roșcat își scutură capul, ca ieșit din transă, și plecă de lângă el. Se așeză la picioarele unui scaun de la capătul mesei pe care îl înconjură cât era el de mare. Cine avea să stea acolo va fi nevoit să sară peste trupul lui mare.

- De el ce zici? spuse Alexei arătând spre lup.

Demonul bău puțin lapte înainte de a răspunde.

- Tot un pui de lup.

- Dar e mare! protestă Alice. E mare și se poate transforma, plus de asta are...

- Un pui de vârcolac e virgin, indiferent de câți ani are sau dacă se poate transforma sau nu.

Alice se înbufnă, nu-i plăcea tonul demonului, începuse să îl detesteze. O deranja că, încă o dată, castitatea ei era subiect de discuție.