Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 31: Lup contra monstru

La multi ani, @AimeeReneixer! Uite un mic cadou, atat pentru tine cat si pentru restul cititorilor mei. Mai 2 zile (fara asta), dragilor!, si o dam in vacantaaaaaaaa! Abia astept!

În timp ce privea colți lui Jeff, Alice se gândea la ceea ce se întâmplase cu viața ei. Nu-i venise să creadă unde se ajunse și cât de departe putuse să lupte. Reușise să devină, în cele din urmă, un vârcolac și izbutise să își găsească adevărata familie, chiar dacă își cunoștea numai părinții. Știa că are și frați, dar nu îi văzuse nici o dată, deși ar fi vrut. Acum, știa că îi este imposibil să îi mai vadă. Ar fi vrut să vorbească cu ei, dar tot timpul găsise scuze pentru a nu-i suna. Avea telefonul părinților ei, chiar și pe cel al Aishei, nu ar fi durat mult să îi sune, să se prezinte, și să vorbească puțin cu ei. Era curioasă de reacția lor, oricât de mică era, și modul în care ar fi întâmpinat-o. Greșeala ei, singura de care îi părea cel mai mult rău, a fost că nu își sunase frații. Evitase să vorbească cu ei, mereu amânase, iar acum nu va mai putea niciodată.

În timp ce Jeff se minuna de chipul ei și o lăuda pentru modul în care era, ea privea, cât putea, în jur. Ben, tatăl luptător spartan pe care mereu și-l dorise, se lupta puternic cu vraja lui Jeff. Avea chipul transpirat, iar ochii albaștrii îi spuneau cât de mult ar fi vrut să îl atace pe hibrid. Camy avea privirea aplecată, dar nu se lăsa nici ea mai prejos. Se lupta cu vraja în propriul ei mod. Diferit față de Ben, ea nu se forța fizic, ci psihic. Amândoi încercau să intervină printr-o metodă diferită, fiecare o considera mai bună pe a sa.

Privirea ei fu atrasă de Christopher, asemeni unui magnet. Îl văzu uimit și furios. Ar fi vrut să îl liniștească, să îi spună că va fi bine și că nu are de ce să se teamă, se vor întâlni pe lumea cealaltă, dar nu putea. Era ea însăși speriată și nu l-ar fi putut calma nici dacă ar fi încercat.

Chiar dacă vraja nu o afecta și pe ea, prezența lui Jeff îi distrugea orice stăpânire de sine. Ar fi putut iniția o transformare rapidă, sau chiar să se transforme parțial pentru a scăpa, dar era paralizată de teamă. Jeff o terifia mai mult decât se așteptase.

Ochii verzi ai iubitului ei îi spuneau că avea să lupte, în propriul său mod, pentru a o salva. O parte din inima ei se încălzi pentru cel care îi devenise confident cu mult timp în urmă, dar cealaltă se îngrijora pentru viața lui. Văzuse cât de puternic este Jeff și cât de nemilos poate fi, nu ar fi vrut ca el să ajungă pradă acelui monstru însetat de sânge, ce o ținea de gât, la câțiva centimetrii de pământ.

Prietenul ei roșcat era doar șocat și plin de transpirație, nu putea ghici dacă de la concentrarea de a sparge vraja sau de teamă.

– Acum, micuța mea, ești gata să îmi dai sângele tău? întrebă Jeff.

Alice îl privi dezgustată. Nu-i venea să creadă că are chef de glume.

– Copilul profeției, tu ar trebui să ai cel mai dulce sânge dintre toate.

Setea cu care o privea o făcuse se scârbească. Nu-i plăcea să fie privită astfel.

Jeff își mișcă brațul și o trase, în doar o secundă, mai aproape de el. Văzu doar colții albi și strălucitori înainte de a închide ochii. Nu avea de gând să își privească pentru ultima dată inamicul.

Atinse podeaua cu o bufnitură. Corpul îi fu scuturat de un tremur. Auzi doar câteva pocnituri puternice. Se sperie și deschise ochii, grăbită. În fața ochilor văzu un picior de animal. Culoarea sângerie a blănii îi dădu putere, puterea ce o așteptase, și se ridică în șezut. În fața ei văzu exact ceea ce o parte din ea și-a dorit. Eroul, salvatorul ei, era situat între ea și Jeff, protejând-o. De după trupul lui masiv reuși să vadă o parte din monstrul ce îi ucise famillia. Hibridul își ținea în mână unul dintre colții periculoși, iar gura îi era plină de sânge. Nu putea înțelege dacă mușcase pe cineva sau o încasase atât de tare. Spera cu toată inima că nu a avut timp să se înfrupte din cineva.