Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 38: Explicații

Cuiva i-am promis capitolul asta, cel in care explic de ce Eroul este roscat, dar Christopher este brunet. Zau ca nu mai stiu cine trebuia sa aiba capitolul asta, l-am dat mai  de mult, dar nu mai stiu cui. Am cautat in comentarii, dar n-am gasit nimic. 

Oricui i-am promis capiolul asta, si stie, sa imi dea de stire, ca i-l dedic. Pana atunci, ramane fara dedicatie.

Aerul intră cu putere în plămânii lui, pe neașteptate. Se ridică în șezut, speriat și panicat, fără să știe de ce. Iși simți inima bătând cu atât de multă putere încât ar fi putut să iasă din piept și să alerge la cel mai mare maraton. Încercă să se calmeze, să se liniștească, dar ajunse deja să vadă puncte negre în fața ochilor. Nu se putea liniști, orice lucru făcea.

Singurul lucru pe care îl auzi, în prima secundă de când își reveni, fură pulsul lui și respirația cât mai grăbită. Era atât de agitat încât nu mai putea auzi nimic altceva, urechile îi țiuiră puternic.

Când o mână îi atinse umărul, se sperie atât de tare încât sări jumătate din pat și aproape pică pe podea. Clipi des, nu primise nici o lovituă, nici un atac, și nici nu părea să fie amenințat, dar asta nu făcu starea lui să fie mai calmă. Ba din contră, fu și mai agitat. Printre punctele negre ce le vedea în fața ochilor reuși să zărească un chip de om.

- Liniște-te, citi pe buzele frământate de griji.

Doar o secundă, atât îi trebui să o recunoască. Alice îi vorbea dulce, iar ochii ei mari și căprui îl asigurau că nu are de ce să se teamă. Încercă să îi urmeze sfatul, dacă ea era liniștită, și el putea să fie.

Clipi de câteva ori până ce reuși să vadă tot mai bine. Inspiră profund de câteva ori, iar pulsul i se mai liniști. Țiuitul puternic ce îl auzi se diminuă pe măsură ce el se liniștea.

- U-unde sunt? se bâlbâi el printre inspirații.

- Ești în siguranță, îi spuse ea, nu ai de ce să te temi.

El dădu din cap, tot voia să știe unde se afla. O privi lung până ce ea înțelese.

- Suntem în casa lui Katherine.

Auzind-o, nu-i veni să creadă. Alice mai repetă încă o dată cuvintele, iar el încercă să se convingă că este adevărat. Mirosul de flori combinat cu cel al iubitei lui îl făceau să se relaxeze, deși el încercă să rămână vigilent în continuare. Jeff îi putea pregăti o capcană, iar totul putea fi doar o vrajă.

- C-ce e asta? întrebă el. Ce mi-ai făcut?

Alice avu un moment de confuzie, apoi îi zâmbi. Dacă ar fi fost o înghețată, s-ar fi topit doar din cauza acelui mic lucru ce îi făcea mici fluturi din stomac să o ia razna.

- Mia a spus că te vei trezi panicat, așa că am adus un amestec de plante care să te calmeze.

- Tu? se miră el, nu-și amintea ca ea să aibă cunoștințe în magie.

- Mi-a spus ce să combin, iar eu am ascultat-o.

Încă un zâmbet, iar el se liniști și mai mult, deși încerca să fie tot mai vigilent.

- De unde știu că nu ești o iluzie, o vrajă menită să mă păcălească?

- Ai dreptate...

Se urcă pe pat și veni târâș până la el.

- Asta ajută?

Își lipi buzele de ale lui, iar el nu mai avu nevoie de nici o dovadă. O prinse de ceafă și o trase mai aproape de el. Ea se conformase și îl prinse de după ceafă. O sărută cu dor, un dor nebun. Îi lipsise atingerea aceea atât de dulce după care râvnise în ultimel zile.