Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 13: Îndemn

Când s-au adunat cu toții în boblioteca casei erau deja împărțiți pe grupe. Într-un mod straniu si cam deranjant familia adoptivă a Aliciei era într-un colț pe când familia de sânge a ei era într-un altul. Era atât de puternică această separare încât nici măcar Angela nu stătea în preajma Camilei, verișoarele erau distanțate. Singurii care avuseseră curajul de a sta în mijlocul încăperii și care nu respectau ceea ce se întâmpla cu cele două tabere erau cei doi protectori, fetele pe care le protejau și Alexei. Vrăjitoarea Katherine și asistenta ei, Mia, nu erau încă în biblioteca iar Christopher lipsea cu desăvâșire.

- Mai trebuie să așteptăm mult până vine vârcolacul? întrebă Justin dur.

Tonul lui o făcuse pe Alice să simtă ceva inconfortabil. Se pare că fratele ei vitreg nu îl simpatiza pe iubitul ei nici cât o făcuse până în prezent.

- Sunt sigură că e pe drum, vorbi ea încrezătoare. O să vină de îndată ce își pune ordine în gânduri.

Ușa de la biblioteca imensă se deschise iar pe ușă intră vrăjitoarea și asistenta ținându-se de mână. Alice le privi puțin prea mult timp mâinile împreunate în timp ce oftă prelung. Nu își amintea să le fi observat înainte această exteriozitare a sentimentelor. Când cele două intraseră în casa ei înainte să ajungă Jeff nu le văzuse să se țină de mână dar își amintea cum asistenta era mai mereu în apropierea vrăjitoarei. "Mia a fost aproape de moarte." își spuse Alice în sinea ei "Nu mai au de gând să se ascundă după deget sentimentele din cauza a ceea ce ne așteaptă"

Privi cum cele două se apropie de mijlocul încăperii și se așează pe o canapea de culoare roșie. Acum când erau adunați cu toții îi era tot mai greu să îl aștepte pe Christoper.

- I-ai spus că îl așteptăm în bibliotecă? întrebă Caden.

Tamir doar dăcu din cap și își ridică ochii spre cei vinovați ai lui Alice.

- Dacă știe ce este bine pentru al nu ne-ar trage clapa.

Nu bine termină Tamir de vorbit că pe ușa de la bibliotecă intră Chris. Ochii lui albaștri și frumoși o căutară pe Alice iar când o găsiră se duse direct spre ea. Se așeză lângă ea în timp ce în fața lui îi avea pe cei doi protectori.

Liniștea se lăsase pentru o scurtă perioadă de timp care părea a fi un adevărat chin.

- Ce s-a întâmplat în pădure? începu Caden cu un aer profesional.

- Nimic prea neobișnuit, am căutat un loc în care Alice să se transforme iar apoi am început să ne jucăm în timp ce Tamir ne supraveghea.

Caden pufni amuzat.

- Nu m-am exprimat cum trebuie, de ce ai leșinat?

- Mi-a fost rău pentru că nu am mâncat nimic toată ziua și am alergat încontinuu. Cred că știi deja că transformarea ia o cantitate importantă de energie.

Alice îi privi pe cei doi protectori în timp ce știa că și Chris face același lucru. După feţele lor înţelese că nu îl credeau iar ea se agită puțin. Poate că acesta era adevărul și nu ceea ce crezuse ea, poate că pădurea nu îi mai comunicase nimic de această dată.

Mâna lui o prinse pe a ei iar degetele lor se împletiră. Îl simți tremurând atunci când o mângâie. Era speriat.

- Băiete, vorbi Tamir pe un ton dur, nu te juca cu noi.

- Dar nu mă joc cu voi, râse forțat Christopher. V-am spus motivul adevărat din cauza căruia am leșinat.

Tamir îl privi direct în ochi pe iubitul Aliciei.