Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 52: Adevărul

Multa lume a fost intrigata de ceea ce s-a intamplat in capitolul trecut. Sunt constienta ca v-am socat, cativa ati plans, altii ati vrut sa ma omorati. Multumita celor care mi-au ascultat advertizmentul si nu m-au ucis, am putut sa fac capitolul asta. 

CUM AM TOT SPUS, aici aveti EXPLICATIA acelor ucideri in masa create de Tamir. 

În SUV-ul negru condus de Aisha domnea liniştea. Radioul era setat pe un post de muzică orchestrală, era plăcută la auz, iar ei îi dădea starea de bine de care avea disperată nevoie. Era foarte liniştită, iar acest lucru se auzea în mare parte datorită liniştii din maşină şi a muzicii de la radio. De pe locul pasagerului, Réchar se uita pe fereastră. Ultimele douăzeci şi patru de ore fuseseră un adevărat chin pentru ei. Au mers dintr-o parte în alta, fără nici o oprire suplimentară. Nu conştientizau încă ceea ce se întâmplă, cât va dura efectul celor petrecute sau dacă vieţile lor vor mai fi normale. 

Nu vorbeau deloc. Iar în ultimele douăzeci de ore vorbiseră doar cât era strictul necesar. Opriseră să alimenteze şi mâncaseră, nici unul dintre ei nu dormiseră de la acel eveniment. Le-au spus că vor putea sta treji zile întregi, aveau timp suficient încât să facă ceea ce li s-a spus. Aveau timp suficient cât să meargă în toate locurile indicate,  chiar dacă exista pericolul să ajungă prea târziu. Planul alcătuit de ei era dus la sfârşit de doi oameni simpli ce nu gustaseră nici măcar o singură dată din puterea unui supranatural. Ei doi erau puri. Chiar dacă Réchar a fost muşcat de Chris/Tamir şi lăsat pe podeaua din subsolul casei lui Katherine, nu îşi schimbase specia. Rămase un om, iar el era mai fericit ca niciodată de acest statut.

- Ce vei face de acum în colo? se auzi vocea Aishei.

Glasul ei, atât de puternic în liniştea aproape mormântală a maşinii, îl speriase. Tresări în scaun şi o privi.

- Nu ştiu. Tu?

Aisha clătină din cap.

- Nici eu.

Avea pielea foarte palidă, iar ochii ei trădau ororile prin care trecuseră în ultimele zile. Stresul suferit o făcuse să capete un nou tic uşor enervant, lovea în volanul maşini în mod constant. Era încă speriată, dar, spre bucuria lor, nu îi afectase cu nimic capacitatea de a conduce o maşină. Conduse încontinuu de când ei el plecase şi le spuse întregul său plan măreţ. Făcuseră multe şi încă mai aveau de făcut multe.

Réchar inspiră adânc. Avea nevoie să îi vorbească, să îi spună ceea ce credea şi îl durea. Chiar dacă nu erau ei doi atât de apropiaţi şi abia schimbaseră două vorbe, cauza lui Caden şi Tamir îi legase strâns. Nu avea cu cine altcineva să vorbească sau să îl înţeleagă. Nu avea cu cine să comunice. Pentru moment, doar ea îl putea asculta.

Înghiţi în sec şi îşi căută cu grijă vorbele.

- Cred că voi călători o perioadă, spuse.

Ea dădu din cap. Viră la dreapta, apoi încetini. Intraseră pe o potecă spaţioasă. Nu era de mirare că cei doi protectori le dăduseră o asemenea maşină de teren, aveau multe obstacole de trecut, iar o altă maşină i-ar fi părăsit la jumătatea drumului.

Aisha evită o groapă foarte adâncă care ar fi putut avaria grav maşina.

- Singur?

Réchar privi pe fereastră. Copacii din jur erau foarte înalţi şi subţiri. Erau mulţi, foarte mulţi, dar ceva din modul în care stătea îi spunea că nu se află într-o pădure obişnuită. Îşi întinse picioarele şi aşteptă câteva momente. Nu ştia ce să răspundă pentru că nu ştia nici el ce va face.

- O voi lua pe Calla cu mine, continuă după o perioadă.

Încercă să se gândească la un motiv pentru care să o facă. O iubea în continuare pe prietena lui nebunatică, dar nu ştia cum va reacţiona de îndată ce se va trezi şi îi va spune vestea. Nu ştia dacă va fi încântată sau se va supăra că a pierdut ceva atât de important.