Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 26: Veste rea

 Trebuia sa postez de dimineata, dar cand vine cineva si iti spune "Imbracarea, trebuie sa plecam" te conformezi chiar daca stii ca ajungi abia la 10 seara acasa. Asta am patit eu :) 

Mai multe voci o făcuseră pe Alice să se trezească din somn. Avea corpul înfășurat într-o plapumă foarte groasă ce îi făcuse întreg corpul să se încălzează chiar dacă avea haine subțiri. Simțea patul moale și ademenitor sub ea și decise că nu merită osteneala, îi era mult prea bine sub așternuturi. Se întoarse pe partea cealaltă și se înfășură mai bine cu plapuma.

Auzi câteva voci răstite și se trezi de-a binelea, având inima cât un purice. Se speriase puțin, dar nu simți nici o prezență stranie sau un pericol ce o aștepta. Auzi încă o dată un glas răstit și își aminti locul în care se afla. Puțin mai speriată, pipăi în jurul ei cu mâna. Nu dădu nici o secundă pestre trupul lui Réchar prin pat și se alarmă. Sări repede din pat, gândindu-se la o grămadă de chestii rele, și se împletici în așternuturi. Îi era frică pentru Réchar și ceea ce s-ar fi putut întâmpla între el și Christopher. Nu era vorba ca Réchar să pornească o luptă, nu îl credea pe roșcat ca fiind violent, ci se temea pentru el. Nu văzuse niciodată latura infidelă a lui Chris, dar îl cunoștea suficient de bine încât să îl considere ajuns în casă și pe urmele ei, în vreme ce roșcatul refuza să îl lase să o găsească.

Auzi vocea lui Ben, în timp ce reuși să scape din îmbrățișarea așternuturilor, tatăl ei vorbea foarte puternic și părea a fi nervos. Nu știa ce se întâmplase de era el în cabană și striga.

În timp ce se strecură grăbită afară din cameră, mintea ei zbură la Réchar. Într-o secundă își imagină că tatăl ei venise și îi prinse îmbrățișați, lucru nu foarte grav, dupa mintea ei, dar poate că pentru el constituia un element grav. Se temea ca Réchar să nu sufere din cauza tatălui ei biologic și să nu fie pus într-o situație stânjenitoare. Ar fi fost prea jenant ca noul ei prieten să fie deja acuzat ca și amant.

Alergă pe holul scurt pentru a ajunge în living, locul de unde se auzea glasul puternic al lui Ben. În drumul ei grăbit reuși să inspire aerul îmbibat într-o multitudine de mirosuri. Simțea parfumul lui Réchar, al tatălui ei biologic și al lui Camy, alături de două mirosuri aproape identice.

– ... nu putem rămâne! fu ultimul lucru pe care îl auzise înainte de a intra în încăpere.

De îndată ce deschise ușa, tonul tatălui ei se îmblânzi și își pierdu din putere. Îl privi scurt și îl analiză repede. Era în picioare în fața șemineului în care ardea focul. După umbletul lui și expresia feței își dădu seama că ceva nu este în regulă, era foarte agitat. O privea într-un mod care o făcuse să se îngrijoreze, o privea cu milă și regret.

Își plimbă privirea prin cameră și îi descoperi pe cei doi protectori. Dinspre ei provenea un miros aproape identic. Nici unul dintre ei nu părea a fi într-o stare foarte bună. Tamir era nervos și înfrânat cu tărie, pe când Caden era tăcut și retrat. Își plimbă privirea mai mult și îi văzu pe Camy și Réchar. Mama ei stătea așezată, pe un fotoliu din piele scorojită, într-o poziție de meditație. Era abătută, aproape că nici măcar nu o observă. Roșcatul stătea pe un alt fotoliu scorotij, dar, spre deosebire de Camy, el nu părea să privească în gol, fără a vedea nimic în jur. El părea foarte atras de mocniturile vi și energige ale focului. Atât Caden cât și Tamir, stăteau așezați într-o poziție ciudată, fiecare era la egală distanță de fotolile paralele, dar și față de șemineu. Ben se plimba în continuare prin fața flăcărilor.

– Ce se întâmplă? întrebă ea îngrijorată privindu-i pe fiecare în parte. De ce țipați?

Réchar păru să o observe abia atunci. se ridică de pe fotoliu, privind-o ca și speriat. Nu o privise nici măcar o secundă în ochii, ochii verzi care îi puteau spune multe, și o îndemnă să ocupe locul pe care el îl încălzise. Acceptase din cauza oboseli puternice pe care o simțea și a nevoi de a sta jos.