Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 30: Reuniune

O pocnitură se auzi, imediat urmată de un oftat și un mârâit. Zgomotele produse o alarmaseră pe Camy și o făcuseră să se întoarcă de îndată spre cei doi adolescenți. Inima ei era cât un purice, de teamă să nu fi fost descoperiți de Jeff. Privirea ei se opri asupra ficei sale, care era furioasă și pregătită de un atac. Privi mai departe și îl văzu pe roșcat, se ținea cu mâna de falcă și o privea pe Alice, era în defensivă.

-Cum îndrăznești? se răsti Alice la el.

Camy nu avu nevoie decât de o secundă în plus pentru a-și da seama de ceea ce avea să urmeze. Știa cât de periculos era un vârcolac nervos, proaspăt transformat. Din doi pași fu între cei doi adolescenți. Îl trase pe Réchar în spatele ei, protejându-l.

-Ce s-a întâmplat? spuse ea.

Nu știa ce a determinat-o să îl lovească pe roșcat, dar bănuia că era ceva serios.

- Réchar! auzi un chițăit de bucurie ce o sperie.

Se întoarse de îndată spre roșcat și văzu un trup scund cu părul șaten sărind în brațele lui. La început crezuse că este în pericol, dar apoi își dăduse seama de mirosul pe care îl emana fata. De gâtul lui Réchar nu sărise nimeni altul decât Calla, fiica vampir a lui Jeff.

Un gând o făcuse să radieze de fericire și să privească pentru prima dată în jur. Nu se mai aflau pe acea movilă de pământ unde fuseseră cutremurați de mișcarea firească a pământului, ci erau într-o sală de sport imensă dintr-o școală. Locul în care se aflau o surprinse și o făcuse să se întrebe dacă chiar intrase în casa vrăjitoarei sau fuseseră teleportați de Caden. Gândul că ceva putea merse prost fu de îndată dat uitării în clipa în care văzu venind spre ea un trup de bărbat foarte familiar. Zâmbise larg și uită de tot ceea ce era în jurul ei, singurul ei gând fu acaparat de prezența bărbatului care îi fusese în gânduri ore întregi.

Din câțiva pași fu în dreptul lui și îl îmbrățișă strâns. Brațele lui Ben în jurul trupului ei o făcuseră să se simtă de îndată acasă și în siguranță. Îi fusese dor de soțul ei pe tot parcursul călătoriei și mereu îi sălășluise în gând chipul lui. Fusese îngrijorată pentru el mai mult decât pentru propriai viață sau pentru soarta ce ar fi putu-o avea în lipsa lui. Experimentase o dată viața fără el și fusese un adevărat chin din care doar vrăjile lui Katherine o salvaseră și o însănătoșiseră. Nu ar mai fi fost în stare să treacă încă o dată peste absența lui, permanentă de data asta, din viața ei.

-Mi-am făcut griji, îi șopti ea afundându-se în scorbitura gâtului lui.

Ben zâmbi și o sărută pe creștet. Cei doi păreau atât de absorbiți unul de altul încât puteai crede că doar ei doi erau pe pământ.

Alice rămase uimită de dragostea ce o vedea între părinții ei. Cât timp trăise alături de Angela și James, nu avusese prilejul de a vedea acea afecțiune dintre doi părinți ce se iubesc, acum, însă, avea în fața ei exact ceea ce își dorise să vadă cu mult timp în urmă. Toată furia ei pentru Réchar și sărutul lui sponan pieri și lăsase un loc în inima ei, loc ce fusese de îndată adăpostit de un gol imens și o durere sufletească mare. O cuprinse melancolia privind cât de prezentă era dragostea între părinții ei și cât de multă afecțiune arătau unul pentru celălalt. Aproape că putea simți și atinge afecțiunea dintre ei.

Simți de îndată o undă de gelozie, chiar dacă era un foarte mică. Își dorea și ea o asemenea relație, chiar dacă avea să fie după mulți ani, își dorea să și ea să fie privită așa cum era privită mama ei și îmbrățișată cum era ea. Își dorea să simtă acea afecțiune la fel de mult pe cum părea ea să o simtă și să se bucure la fel de tare pe cum știa că se bucură mama ei.