Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 7: Întâlnire neaşteptată

În lume există zeci de metropole imense în inteiroul cărora se afla peste zeci de mii de persoane de sex feminin. Numărul era unul imens și oferea o varietate imensă pentru a satisface chiar și cele mai pretențioase gusturi atunci când aveai tot ce îți trebuia. Pentru cineva de statului lui Caden, un om foarte pretențios era chiar și mai greu de a găsii persoana cea mai apropiată de idealurile sale. Inima lui era vârful unui munte ce trebuia excaladat în cea mai geroasă zi din an dar persoana care ajungea în vârf era cea mai importantă și mai norocoasă. Pe lângă faptul că stăpâna inimii sale era fără nici o îndoială o femeie incredibil de frumoasă și de putenrică ea trebuia să posede ceva neobișnuit față de toate celelalte concurente care parcurseseră cea mai mare și mai aglomerată stradă de pe planetă.

În timp ce stătea la geamul unei cafenele și analiza fiecare persoană de sex feminin care ajunge în perimetrul său vizual puterile sale proaspăt refăcute intrau în rigoare. Faptul că fusese un spirit cu puțin timp în urmă îi conferea acum avantaje incredibile în identificarea persoanei perfecte pentru a-i îndeplini scopul tacticos și egoist. Putea să vadă nu doar dacă persoana din fața sa era o ființă supranaturală dar și un mic rezumat al acesteia.

În timp ce trecuse de la o simplă contabilă care nu ieșise nici o secundă din cuvântul părinților săi simți ceva apropiindu-se de el. Persoana în cauză care îi atrase atât de subit atenția era o femeie bine înfofolită într-un palton negru și lung suficine cât să îi acopere cea mai mare parte a corpului. Datorită cizmelor cu tocuri care produceau o muzica afrodisiacă Caden nu putuse să îi observe decât o mică porțiune a picioarelor. Chipul îi era acoperit de părul castaniu și rebel în vreme ce vântul bătea cu putere. Umbrela închisă la culoare o proteja de ploaie dar se vedea foarte clar că spre deosebire de celelalte persoane ea nu se grăbește spre un adăpost.

Când încercase să o analizeze cu puterile noi constată un lucru extrem de surprinzător, acestea nu funcționau asupra ei. Curiozitatea îl stârni de îndată și se ridică fulgerător de agil de pe scaunul său din cafenea. Lăsă în grabă mai multe bacnote suficient cât și pentru un bacșiș gras chelneriței și plecă cât mai repede spre persoana care îi atrase atenția.

Vântul de pe bulevard se înteți și îl pițiga la fiecare pas dar el tot nu se întoarse spre un alt local unde să fie la adăpost deși i-ar fi prins bine. Era mai mult decât hotărât să intre în contact cu femeia asupra cărora nu îi funcționau puterile. Chiar dacă ea nu ar fi dorit să îi servească scopul cel puțin i-ar fi spus ce anume a făcut de l-a "orbit".

Pasul ei grăbit începuse să îi dea de furcă când încercase să se țină strâns aproape de ea. Atunci când el era pregătit să cotească într-o anumită direcție ea o lua într-o cu totul și cu totul altă parte. Schimbatul direcției de mers nu îl deranjase la început dar apoi își dăduse seama că fusese observat. Pentru cineva cu puterile sale acest lucru era doar un mic detaliu nesimnificativ, putea să îi șteargă amintirile și să o facă să își continue drumul inițial dar un gând îl oprise. Dacă ea era imună la vrăji și nu numai la vederea lui de spirit? Dacă l-ar fi observat cum ar fi putut reacționa știind că nu putea să îi facă vrăji? Acestor gânduri se adăugase ceva nou și mult mai dernanjant. Dacă nu va putea să își îndeplinească planul și va trebuii să caute o altă femeie dar una care nu îi va oferii aceeași satisfacție.

Femeia misterioasă din fața lui cotise brusc la dreapta iar el o urmă fără nici o ezitare. Distanța dintre ei nu era una mare dar nici tocmai mică astfel încât să nu o poată pierde pe străduțele pline de oameni.

Se trezi pe neașteptate împins într-un perete de cărămidă, știa că este de cărămidă pentru că una îi intrase în spate. Fusese surprins dar acest lucru nu îl făcuse să se apere din instinct de teamă să nu fie observat de femeia misteriosă.