ENTANGLED

Capitolul V

Capitolul V

Nu știu ce a fost în capul meu să-l pun pe Harry să mă învețe să conduc o motocicletă, dar clar el s-a hotărât să fie un instructor insuportabil și strict. Nu de alta, dar băiatul ori nu are somn, ori mă urăște mai mult ca orice, ori îi place să prindă răsăritul soarelui și s-a gândit să nu-l vadă singur. Nu știu cu siguranță cât era ceasul când telefonul a început să-mi sune neîncetat, dar cert e că nu s-a oprit până nu m-am trezit și am răspuns, înjurând adormită. Harry mi-a spus că îmi oferă zece minute să ajung în fața casei, altfel va începe să claxoneze, asigurându-se că va trezi toți vecinii. L-am mai înjurat câteva minute, dar într-un final m-am ridicat din pat, mergând lesne până la baie. M-am spălat pe față cu apă rece, sperând că o să-mi alunge somnul, dar nu s-a întâmplat asta, făcându-mă doar să tremur, dorindu-mi cu atât mai mult să mă ascund sub pilota mea călduroasă.

Am scos din șifonier o pereche de blugi negri și un hanorac alb și pufos cu urechi de ursuleț. Mi-am lăsat bluza de pijama pe mine, dar tot a trebuit să o dezbrac pentru a-mi lua un sutien, sincer, nu am nicio idee ce culoare era, abia reușind să-mi țin ochii deschiși. Mi-am încălțat ghetele negre, renunțând la orice idee de a mă machia când telefonul a început să-mi sune din nou. Mi-am prins părul într-un coc dezordonat, luându-mi telefonul și cheile și am mers tiptil spre ieșire.

Nu știu la cât am adormit aseară, dar era trecut de miezul nopții. Am lucrat până târziu la niște fișe pentru Harry, iar apoi m-am uitat la un film, sfârșind într-o cascadă de lacrimi. Am avut intenția de a-i trimite un mesaj lui Harry, prin care să-i reproșez că nu a fost prea frumos din partea lui să-mi fure un sărut, iar apoi să plece așa, lăsându-mă confuză și dezorientată, dar nu i-am trimis, gândindu-mă că a vrut doar să facă o glumă.

Am ieșit în curte, aerul rece izbutind să mă trezească. L-am observat pe Harry așteptându-mă la poartă, lângă motorul său, având pe buze un zâmbet ce ori cerea palme, ori altceva ce nu-i puteam oferi eu. Arăta aproape ispititor stând acolo, în lumina slabă a zorilor, cu zâmbetul lui tembel pe chip, cu acei ochi de jad, cu gropițele adânci, purtând un tricou negru, perfect mulat pe corpul său bine lucrat, o bluză de trening gri și o pereche de pantaloni de aceeași culoare cu tricoul. Și elementul final, buclele alea șatene alintate de bătaia vântului. Era mai frumos ca un bărbat din revistele de modă, iar asta o poate spune chiar și un nevăzător.

-Bună dimineața!

Vocea lui e mai groasă decât de obicei. Mă privește sfredelitor, oprindu-se în momentul în care îmi întâlnește privirea.

-Hei.

Și vocea mea e schimbată dintr-un motiv necunoscut. Pare mai mult un chițăit, iar obrajii mi se înroșesc sub privirea insistentă a ochilor lui.

-Pregătită pentru prima lecție de condus?

-Pregătită pentru un somn lung. De ce la ora asta? Mai e încă o oră până răsare soarele, nici nu s-a luminat cum trebuie.

-Mica prințesă nu e obișnuită să se trezească dimineața?

Apelativul folosit mă scoate din minți, dar știu că e doar o metodă de a se mă enerva.

-Nimeni nu se trezește în zori de zi pentru o lecție de condus, Harry. Probabil voi vedea un pat în fața mea și niște oi sărind în șir în loc de stradă și pietoni.

-Tocmai pentru că nimeni nu umblă în zori de zi pe străzi m-am gândit să avem prima lecție acum. Nu-mi pot asuma să te las să conduci pentru prima oară o motocicletă pe o stradă aglomerată.

-Nu ai încredere în mine? Poate o să mă descurc mai bine decât te aștepți.

Nici eu nu mă cred.