ENTANGLED

Capitolul VI

Mă privesc pentru a zecea oară în oglindă, simțindu-mă mai nesigură ca niciodată. Rose mă studiază din cap până-n picioare, afișând un zâmbet apreciativ.

-Ești cât se poate de frumoasă, Lexi.

Îi zâmbesc, aruncând o ultimă privire în oglindă. Părul brunet și creț mi se revarsă peste umerii goi. Ochii albaștrii parcă mi-au căpătat scântei datorită emoțiilor ce mă domină. Fardul, rimelul și dermatograful negru reușesc să-mi ofere o alură mai copilăroasă decât de obicei. Fusta largă, de culoare roșie îmi ajunge până la jumătatea dintre talie și genunchi. Maieul negru îmi ajunge puțin mai sus de talie, dezgolindu-mi abdomenul alb, iar cizmele negre îmi ajung aproape de genunchi.

-Harry o să rămână surprins.

-Sigur, atunci când mă voi împiedica sau voi răsturna cutia cu floricele pe el.

-Nu se va întâmpla asta. Mă asigură Rose.

-Desigur, pentru că voi vărsa şi sucul imediat după asta.

Râd, iar Rose se abţine să nu-mi dea dreptate, rezumându-se doar la un zâmbet vag. Îmi iau jacheta neagră, fiind gata de plecare.

-Ai cam exagerat cu parfumul.

-Posibil. Măcar să nu put atunci când mă voi face de râs.

-Lexi, unde ţi-a dispărut încrederea?

-Întreabă-l pe domnul "eşti perfectă şi crescută-n puf."

-Aha, am înţeles, tu ţi-ai propus să îi arăţi că nu eşti aşa cum te crede el?

-Nu, dar cred că îşi va da singur seama atunci când mă voi ascunde în spatele lui şi voi urla până ce filmul se va termina.

Telefonul îmi vibrează în mână, iar numele lui Harry îmi apare pe ecran. Citesc mesajul prin care mă anunţă că a ajuns şi îi răspund că o să cobor într-un minut.

-Distracţie plăcută!

-Mersi, Rose!

O îmbrăţişez pe Rose, grăbindu-mă să ajung la Harry. Aproape alerg până la stradă, iar când păşesc afară din curte, mă împiedic de bordura înaltă, fiind pe punctul de a săruta asfaltul. Cine dracului a pus asta aici? Înjur, recăpătându-mi poziţia dreaptă. Îmi îndrept privirea spre Harry, care nu e singur. O fetiţă blondă, cu părul ondulat, doi ochi mari, de culoarea caramelului şi un zâmbet larg, stă prinsă de mâna lui, râzând de mine. O mai privesc câteva secunde, iar apoi îmi mut privirea către Harry. Buclele lui se mişcă la adierea brutală a vântului. Ochii de jad îi strălucesc, fiind fixaţi pe mine. E îmbrăcat într-o pereche de blugi albaştri, purtând o cămaşă neagră, ultimii trei nasturi, lăsându-i desfăcuţi. Mâinile îi sunt ascunse în buzunare. Îşi muşcă buza inferioară, apucându-și cercetul din ea, trăgându-l în interior.

Vântul bate cu putere, ridicându-mi fusta până peste talie. Reacţia mea de a-mi pune braţele peste ea, vine prea târziu. Roşesc, gândindu-mă că mai rău de atâta nu se poate. Harry zâmbeşte, două gropiţe adânci apărându-i în obraji.

-Bună, Alex! Spune, scotâdu-şi o mână din buzunar.

-Hei, aproape şoptesc, simţindu-mă stânjenită de cele întâmplate anterior.

-Arăţi ca o adolescentă de cincispreze ani, gata să dea probă pentru majorete. Râde, iar ochii mi se măresc vizibil.

-Venind din partea ta, o să-l iau ca pe un compliment.

-Ea e Olivia, sora mea. Arată spre fetiţa de lângă el, care îmi zâmbeşte timid.

-Nu mi-ai zis că ai o soră. Spun, neputând să-mi ascund surprinderea.