ENTANGLED

Capitolul XIII

O privesc sub lumina slabă a felinarului, încercând să-mi înăbuşesc chicotul. Ochii ei atât de enigmatici şi  furtunoși strălucesc, fiind copleşiți de emoție.  Buzele rozali pe care continuă să le muşte cu forță, inconştientă de ceea ce face.  Pielea albă a obrajilor i-a prins nuanțe trandafirii.  Părul ciufulit de bătaia furioasă a vântului şi şuvițele rebele ce continuă să o deranjeze.  Chiar şi tremuratul picioarelor dezgolite pe care se chinuie să-l stăpânească. Toate astea o  conturează pe Alexis într-un personaj din faimoasele filme ale copilăriei, dar încă nu m-a hotărât ce personaj să-i atribui. Cita sau Clopoțica?
Era chiar amuzant modul în care se frământa, de parcă urma să aibă loc întâlnirea cu judecătorul suprem.  Nu avea niciun motiv de îngrijorare,  dintre toate femeile pe care mama mea le-a cunoscut, Alex a fost singura care a impresionat-o doar printr-un zâmbet. Şi nu că i-aş fi prezentat prea multe iubite, dar au fost suficiente cât să o dezguste.
Am înaintat cu ea pe alee, ochii ei curioşi analizând fiecare colț.  I-am deschis uşa, lăsând-o să intre înaintea mea, dar paşi ei timizi abia s-au strecurat pe lângă mine.   S-a uitat prin jur, în colțul buzelor apărându-i un surâs încântat.  Şi-a împletit mai strâns degetele cu ale mele, urmându-mă în tăcere în bucătărie. 
Mama era aplecată deasupra cuptorului, analizând curcanul din interiorul acestuia.

-Am ajuns.  am spus pentru a-i atrage atenția, iar ea s-a întors spre noi. 

Alex a roşit instantaneu, ascunzându-și trupul în spatele meu.

-Bună seara, doamnă Styles!

Mi-am muşcat limba, izbucnind într-un hohot de râs.  Începeam să mi-o imaginez pe Alex într-o uniformă în dungi, gata să îşi prezinte probele care să dovedească nevinovăția ei.

-Bună seara, domnişoară Sen. Domnule Styles, nu ştiam că veți organiza o întâlnire de afaceri în umila mea locuință. răspunde mama cu seriozitate, Alex muşcându-şi tensionată buza.  
Continui să râd, dorindu-mi să filmez scena.

-Îmi pare rău, dragă mama.  Ați putea să nu-mi mai speriați iubita? Mai am planuri cu ea în seara asta.

Uimire, confuzie, jenă, furie, emoție, şoc... astea sunt sentimentele care îi îndundă privirea lui Alex.

-Oh, pentru Dumnezeu, vin-o încoace!  râde şi mama, trăgându-mi fata într-o îmbrățişare puternică.  -Relaxează-te, scumpo, lasă-mă să cred că nu sunt chiar atât de înspăimântătoare.

Alex zâmbeşte, întorcându-se lângă  mine. 

-Curcanul acela este aproape gata!

-Miroase minunat.

-Mulțumesc, să ştii că fac cei mai buni curcani şi cel mai bun piure de cartofi.

-Sunt convinsă de acest lucru, doamnă.

-Nu-mi mai spune aşa. Mă cheamă Anee.

-În regulă, Anee.

-Unde este Olivia? Intervin, observând că e prea multă linişte.

-La ea în cameră, se joacă.

-Mergem să o salutăm şi să-i arăt lui Alex camera. 

-Bine, când coborâți să o luați şi pe ea.

Îi prind palma lui Alex, trăgând-o cu mine la etaj.  Deschid uşa camerei mele, aprinzând lumina. O las să analizeze interiorul, iar pe urmă o împing în zid, lipindu-mi buzele de ale ei.  Este surprinsă pentru un moment, fiind bulversată, dar îşi revine,  aşezându-şi timid palmele pe spatele meu.   Mă las mai mult spre ea, strecurându-mi degete în părul ei, pentru a o aduce cât mai aproape de mine. Întrerup sărutul şi îi îndepărtez eşarfa, desfăcându-i nasturii paltonului. O trag în față, pentru a-i putea trage paltonul.  Mă priveşte cu acea privire încărcată de emoție şi strălucire, muşcându-şi involuntar buza în timp ce înghite în sec.  Îi sărut colțul buzelor, curbându-mi buzele într-un zâmbet.