ENTANGLED

Capitolul XX

Capitolul XX

Mă foiesc, însă ceva mă împiedică să mă întorc. Mormăi, dorindu-mi să opresc senzația ce-mi domină trupul. Îmi simt întreg corpul în flăcări, dar nu vrea să-mi deschid ochii. Nu încă.

— Iubito, trezește-te. Te rog.

Vocea atât de familiară, dar mai groasă decât în mod obișnuit, îmi aduce într-un mod inconștient zâmbetul pe buze.

— Iubito, îmi strici toate planurile.

Mă zvârcolesc din nou, într-o încercare disperată de a opri ceea ce-mi provoacă tremurul din corp. Îmi frec ochii cu dosul palmelor, bosmuflată pentru că nu-mi doream încă să mă trezesc. Deschid ochii, întâlnindu-i zâmbetul atât de frumos a lui Harry. Corpul său îl ține capturat pe al meu, iar buzele sale se lipesc de abdomenul meu dezgolit, sărutându-mă jucăuș. Deci, el era de vină.

— În șfârșit! spune, răsuflând ușurat.

Zâmbesc, încercând să mă dezmeticesc. Îl privesc, fiind captivată de frumusețea sa. Părul șaten și ondulat îi este ciufulit în zeci de direcții, oferindu-i un aer haios. Ochii îi sunt ca două smaralde puse în lumina puternică a razelor de soare. Nu sunt colorați cu un verde tipic, pe care îl întâlnești oriunde, ochii lui Harry au o culoare aparte, pe care niciodată nu am mai întâlnit-o și pe care nu o pot descire în cuvinte. Privirea sa ascunde atât de multe promisiuni și mistere. Buzele îi sunt ridicate într-un zâmbet larg, ce-i accentuează gropițele adânci din obraji. Zâmbetul său este molipsitor.

— Admiri împrejurările? mă tachinează, oprindu-mă din analiza mea deloc subtilă.

— Definesc frumosul.

— Nimic nu e mai frumos decât tine, Alex.

Se întinde deasupra mea, lăsându-și greutatea în brațele ce mă înconjuară și mă sărută, trecându-și mai apoi buzele pe obrajii mei, pe nas, pe pleoape, pe frunte, lăsând în urmă câte un sărut delicat.

— Unde ai stat ascunsă până acum?

— Sub pat, m-am ascuns de bau-bau.

— Așa de fioros arăt?

— Să știi că bau-bau nu e așa ca în povești sau poate nu ești tu. Mai de grabă semeni cu bestia.

— Frumoasa și bestia, ah?

— Mă mai gândesc.

Își lipește din nou buzele de abdomenul meu, mușcându-mi o bucățică de piele. Țip, trăgându-mă în fund. Râde, prinzându-mă de picioare pentru a mă trage înapoi.

— În filmul ăsta, bestia mănâncă frumoasa.

Se năpustește deasupra mea, iar în următoarele minute, îmi simt respirația tăiată de atâta râs. Îl implor să înceteze, nefiind sigură dacă nu mai pot respira din cazau gâdilatului sau nu mai pot îndura ciupiturile și mușcăturile sale nemiloase.

— Dacă mă învinețesc, te omor.

—Îți trec toate vânătăile până ne întoarcem acasă. Acum sus, avem un drum lung de făcut.

—Ai ratat să-mi spui ceva, iubitule?

Iubitule-sună atât de aiurea spus de mine.

—Nimic, iubito. Adevăratul cadou abia acum îl primești.

—Glumești, nu? Harry, ai făcut atât de multe pentru mine. Hai doar să dormim și atât. E tot ce-mi doresc acum. Îm plus, ziua mea a trecut.