ENTANGLED

Capitolul VII

Mi-am tras mâinile din strânsoarea beţiviului, dar palma lui m-a imobilizat imediat. I-am simţit dinţii adâncindu-mi-se în piele, făcându-mă să scot un ţipăt înfundat. M-a împins în zidul din spate, strecurându-şi genunchiul printre picioarele mele. Mâna dreaptă i-a urcat de-a lungul spatelui meu, croindu-şi drum spre sâni. Am tremurat scurt, smucindu-mă din braţele sale, dar eforturile mele disperate nu au avut niciun rezultat. Buzele i-au urcat pe maxilarul meu, lăsându-şi saliva să-mi mânjească pielea. Mi-am ferit buzele, scârbită, iar ca semn al nemulţumirii, brunetul mi-a prins cu brutalitate sânul între degetele sale.

-Dă-mi drumul!

Vocea trebuia să-mi sune ca un ordin, dar a fost doar o smiorcăială demnă de milă.

-Nu te sfii, frumoaso.

Am înghiţit în sec, concentrându-mă să-mi amintesc lecţiile de autoapărare. Durerea provocată de muşcăturile adânci mă împiedică să mă desprind de gândul că trebuie să fac ceva înainte de a ajunge din nou să retrăiesc acel moment monstros.

Scopul este să fugi! Cuvintele lui Maddox îmi zboară prin minte, dar fără să fie însoţite de un plan de evadare. Într-un moment de rătăcire, buzele brunetului se lipesc de ale mele, forţându-mi deschiderea. Gustul de bere şi mirosul dezgustător îmi provoacă greaţă, îngheţându-mi întreg corpul, lacrimi reci ameninţând să apară. Buza inferioară îmi este prinsă dureros între dinţii bărbatului, gustul uşor sărat al sângelui simţindu-se imediat. Îmi ridic piciorul, călcând cu putere peste adidasul bărbului. Scânceşte, eliberându-mi buza. Îl lovesc cu putere în boarşe, făcându-l să cadă pe podea. Înainte de a realiza ce s-a întâmplat, îmi trag rochia în jos pe coapse, alergând spre ieşire. Trec pe lângă gramada de oameni, căutându-le din privire pe Ema şi Casie, dar nu le găsesc. Îmi întorc capul, văzându-l pe brunet mult mai aproape decât mă aşteptam.

Continui să alerg, simţind aerul rece odată ajunsă afară. Corpul îmi este zdruncinat puternic la contactul cu o altă persoană. Mă îndepărtez cât pot de repede, păşind în spate.

-Uită-te pe unde mergi, fato!
Îmi ridic privirea, recunoscând vocea şi accentul deja familiar. Ochii albaştrii a lui Louis mă privesc surprinşi, analizându-mi prezenţa.
-Alex!

Surprinderea din glasul lui este înlocuită imediat de îngrijorare atunci când îmi observă lacrimile din ochi.

-Ce s-a întâmplat?

Nu apuc să-i răspund, fiind prinsă şi întoarsă brusc spre brunetul acum mult mai mânios.

-Unde crezi că fugi, păpuşo? Nu am terminat! Mârâie, prizându-mi din nou încheieturile.

-Să termini ce? Intervine Louis, tonul vocii schimbându-i-se într-unul serios şi ameninţător.

Mă trage în spatele lui, aşezându-se ca un scut de apărare în faţa mea. Brunetul este mai masiv decât el, dar Louis este mai înalt şi mult mai treaz.

Atingerea delicată a unei mâini mă face să tresar, abia acum observând blonda de lângă mine. În ochii ei se găseşte un amalgan de sentimente, teamă, confuzie, milă... E iubita lui Louis?

Îmi îndrept atenţia spre bărbaţi, iar Louis îi cară doi pumni străinului, spărgându-i buza. Capul îi zvâcneşte pe spate, scoţând un geamăt îndurerat.

-Omule, n-am ştiut că e luată.

Tonul abject al bărbatului îi provoacă lui Louis o poftă sălbatică de a-l aduce la tăcere, lovindu-l în repetate rânduri. Genunchiul lui Louis îi loveşte coastele, brunetul căzând într-o baltă de sânge pe ciment.