Capitolul VXI
— Nu simt nimic pentru el.
Vocea mi se frânge într-un final, însă reușesc să împiedic alte lacrimi să-mi ardă obrazul.
— Nu te ascunde de mine, te rog. Te-a rănit.
— Nu. Nu m-a rănit. El doar m-a dezamăgit, eu m-am rănit, pentru că am crezut că e diferit, dar nu e. Nu știu cum am putut să cred din nou că o să primesc mai mult. Am vrut doar să simt cum e să...
— Alex, oprește-te! Nimic și nimeni nu merită lacrimile tale. Ești un om prea frumos pentru lumea asta.
— Nu-mi mai spune așa, te rog.
Îmi întind picioarele înainte, simțindu-mi-le amorțite și îmi așez capul pe pieptul lui Luke, având nevoie de o îmbrățișare. O îmbrățișare reală, fără sentimente ascunse, fără gânduri vinovate.
— Din noaptea aceea m-am ferit de orice bărbat, mi-a fost teamă să mai las pe cineva să mă atingă, mi-a fost frică să încerc să simt ceva, mi-a fost frică să simt din nou acea durere. Mi-a fost frică de mine...
— Nu trebuie să vorbești despre asta, a trecut.
— Nu a trecut, Luke! Mă prefac că am trecut peste, că nimic nu s-a întâmplat, că am uitat, dar nu, nu am uitat! În fiecare seară mă gândesc la noaptea aia, îmi amintesc ochii aceia negri, plini de ură, îi simt atingerea, îi simt mirosul îngrozitor de alcool, simt loviturile și îmi aud propriul glas înecat în lacrimi și nu pot să fac nimic, nimic.
— Șss, face parte din trecut, nu poți schimba.
— Știu, dar pentru puțin timp am crezut că pot uita. Am crezut că pot simți altceva decât ură atunci când sunt atinsă, când cineva mă privește în ochi și îmi spune că sunt frumoasă. Harry a reușit să-mi ofere acel sentiment de siguranță, de protecție. Am căutat doar un strop de iubire, nu doar de dorință. Dar nu există. Doar ne-am jucat cu noi, am împărțit la doi și nu ne-am ales cu nimic. Eu am căutat în el evadare, iar el plăcere. Ne-am folosit unul de altul, dar am terminat-o cu asta, cu el.
— Mâța mea mică, tu meriți mai mult de atât. Meriți tot ce e mai bun și într-o zi, vei primi. Tu nu meriți un strop de iubire, tu meriți întreg sufletul. Doar, te rog, nu renunța în a crede în iubire.
— Am renunțat să mai cred de când aveam 15 ani.
— Nu ai făcut-o, altfel nu ai mai plânge acum din cauza dobitocului ăla.
— Nu simt nimic pentru el, îl cunosc de câteva săptămâni. Îți jur că nu simt absolut nimic pentru el. Sunt dezamăgită de mine, am fost naivă și m-am aruncat în brațele primului venit.
***
— Ești o adevărată prințesă, Lexi.
— Toate suntem, spun, aruncând o ultimă privire în oglindă.
CITEȘTI
ENTANGLED
FanfictionATENȚIE: ACEASTĂ CARTE SE AFLĂ ÎN PAUZĂ ȘI NU ȘTIU CÂND SAU DACĂ O VOI MAI RESCRIE/CONTINUA. Viața lui Alex pare perfectă. Frumoasă, inteligentă, cu o situație financiară foarte bună, Alex se bucură de popularitate și succes. Iubită de toți priet...