ENTANGLED

Capitolul IX

-Ai de gând să îmi spui ce s-a întâmplat aseară?

Luke mă privește curios, luând o gură din cafeaua fierbinte.

-Nu. Nu îți pot spune asta.

Îmi întorc privirea spre castronul cu cereale, alegând fulgii cu iaurt. Îi simt ochii albaștri blocați pe mine și nu pot să nu zâmbesc. Sigur că aș vrea să-i povestesc, dar încă nu sunt nici eu sigură de ce s-a întâmplat.

-Știu eu.

Vocea tatei mă face să tresar, înecându-mă cu laptele. Îmi întorc privirea spre el, avertizându-l în tăcere să tacă.

-S-a îndrăgostit. Crețul ăla nerușinat i-a furat mințile, trebuia să vezi cum o săruta în mașină...

-Tată, oprește-te! Te rog. spun înroșindu-mă. Luke mă privește șocat, dar totodată amuzat.

-Ah, interesant. Să înțeleg că m-ai dat la o parte din viața ta? Cine-i norocosul?

-Norocos? Mai de grabă derbedeu! Și tu domnișoară...

Se oprește, analizându-mă din cap până în picioare. Ridic dintr-o sprânceană, așteptându-l să continue tortura umilitoare.

-Tu ești pedepsită!

-Ce?! Dar ce am făcut?

Sar de pe scaun, aproape răsturnând bolul cu cereale. Luke scapă un chicot, obținând doar o privire urâtă de la mine.

-L-ai sărutat! Mai aveai puțin și îl și dezbrăcai!

-Exagerezi. A fost doar un mod de a-mi lua la revedere, eu voiam... Defapt, de ce stau să îți explic asta și aproape îmi cer scuze? Sunt aproape majoră, iar tu ar trebui să ai încredere în mine și să nu mă mai urmărești de parcă aș avea de gând să fug cu un om al peșterii!

-Mama ta era așa timidă când s-a îndrăgostit de mine, tu scoți colții mai rău ca o mâță-n călduri și mai ai puțin și muști. Ce îți face băiatul ăsta?

Luke izbucnește în râs, iar eu îl lovesc furioasă în umăr.

-Nu mai râdeți de mine! Nu-i amuzant!

Îmi încrucișez mâinile la piept, bătând ca un copil mic cu piciorul în gresie. Tata i se alătură lui Luke, râzând amândoi până ce rămân fără aer.

-Scumpo, ia-o ușor. Știu că hormonii la vârsta asta sunt foarte energici, am trecut și eu pe acolo, dar nu mă fă bunic în următorii patruzeci de ani, te rog.

-Tată, vreau să-mi plimb copilul cu căruțul prin parc, nu să mă plimbe el.

-Bine, următorii douăzeci și cinci.

-Dar mama era încă la facultate când a rămas însărcinată cu mine.

-Scumpo, în perioada aia prezervativele erau un lux.

-Tată, tu nu trebuia să ajungi la muncă?

-Da, așa e. Luke, ai grijă de ea. Învață-o tot ce știi! Am încredere în tine.

Și cu asta se întoarce, lăsând-mă singură cu Luke în bucătărie, care mă privește curios, așteptând niște explicații.

-Așa deci, Harry te-a cucerit? Cum a reușit? Te știu de atâția ani și știu cât de rezervată ai fost. Chiar și în cazul lui John, după care erai înnebunită în clasa a 10-a, dar de care ai refuzat să te apropii. Care e secretul?

-Nu știu, Luke. Pur și simplu s-a întâmplat.

-Cred că toată puterea e în cârlionții ăia.