ENTANGLED

Capitolul XIV

Capitolul XIV

Harry rămâne tăcut, iar privirea i se întunecă. Lacrimile îmi amenință ochii, gândindu-mă că am spus ceva greșit, poate el nu simte nimic. Oftează, mutându-și degetele în palma mea. Desenează câteva cerculețe, apoi își întoarce privirea spre mine.

— Alex, noi doi suntem atât de diferiți. Nu vreau să te încurajez să zbori ca mai apoi să realizezi că eu am aripile tăiate de mult. În ciuda faptului că urăsc viața pe care o ai, pentru că eu nu am avut parte de una și sunt atâtea sute de oameni ce nu au nici măcar un sfert din ce ai primit tu, mi-am dat seama că există ceva mult mai bun în spatele ambalajului pe care îl îmbraci, și nu vreau să distrug singura parte frumoasa din tine, care îți aparține doar ție. Nu vreau să ruinez singura parte pentru care e doar meritul tău, ci nu al celor din exterior. Și aici mă refer la inima ta, la ceea ce ești, la ceea ce ascunzi în spatele perfecțiunii. Ești o copilă mult prea frumoasă ca să aspiri la un om ce niciodată nu va fi altceva decât o picătură de apă dintr-o întreagă furtună devastatoare.

— Harry, nu înțeleg. Ce vrei să spui?

Degetele sale continuă să deseneze în palma mea. Deși ochii îmi sunt fixați într-ai lui, simt cum desenează o inimă.

— Chestia asta dintre noi nu va dura. Eu nu sunt bun pentru tine. Uită-te la noi. Tu ești mica prințesă ce are propriul palat. Doi părinți minunați care te iubesc, o femeie care e mereu gata să-ți facă poftele, pe Luke, care are nevoie doar de o scânteie ca să ducă prietenia dintre voi la un alt nivel, prietenele tale care te admiră atât de mult, un întreg liceu care te idolatrizează, o directoare care te-ar scăpa din orice încurcătură, o situație financiară mai bună ca a jumătate din oamenii pe care îi cunosc, un trecut curat, și un viitor conturat și asigurat pas cu pas. În schimb, eu am doar o mamă bolnavă de cancer, o soră mult prea mică ca să rămână singură, trei prieteni cu aceeași viață de rahat, o directoare care abia așteaptă să o dau în bară ca să mă exmatriculeze și un post de mecanic. Nimic din trecutul meu nu e roz și nimic din viitorul meu nu o să fie mai colorat de atât. Ce crezi că îți pot oferi? Nimic! Sun mult prea stricat pentru tine, Alex.

— Harry, de ce îmi spui toate astea, vreau să zic, de ce acum? De ce nu ai făcut-o acum o săptămână sau luna viitoare?

Îmi mușc buza pentru a-mi împiedica lacrimile să curgă. Vocea îmi e ridicată și simt cum ceva din mine se frânge.

— Pentru că tu m-ai ales pe mine. Nu vreau să fiu primul din viața ta, nu vreau să fiu eu cel care îți spulberă visele. Până acum zece minute, vedeam ceea ce este între noi altfel. Nu mă gândeam că tu vezi un viitor. Am ieșit cu fete înainte și am vorbit, am făcut sex, ne-am simțit bine, am profitat de ceea ce ne puteam oferi, iar după am terminat-o. Pentru totdeauna. Nu mai vorbim, nu ne mai salutăm, nu ne mai cunoaștem. Nu știu dacă asta aveam de gând să se întâmple și cu tine, dar intenția mea nu era să te fac să te îndrăgostești de mine. Am ieșit cu tine înainte să te cunosc, sunt la fel ca restul Alex, nu am vrut o relație de la tine... te-am vrut pe tine.

— E cel mai jalnic mod de a-mi spune că nu ești potrivit pentru mine. Uite, nu te cred. Nu eu m-am gândit la un viitor, ci tu ai făcut-o. Nu m-am gândit nici măcar pentru o secundă că tu ești un muncitor sau că noi doi suntem diferiți! Nici nu mă interesează! Iar dacă te-ai gândit la asta, înseamnă că nu ai vrut să te desparți de mine. Pentru prima oară de când... pentru prima oară mă simt în siguranță lângă un bărbat. Mă simt femeie și mi-e teamă să nu par prostuță sau să nu fiu pe placul tău, mi-e teamă să nu te dezamăgesc. Și da, poate nu te cunosc complet, dar în timpul ăsta, în timpul pe care l-am petrecut cu tine, mi-am dat seama că ești o persoană minunată. Mi-am dat seama că ești un om puternic, un om care iubește, un om care ar pune întotdeauna fericirea altora înaintea lui. Și nu dau doi bani pe ceea ce ai atâta timp când eu sunt fericită în brațele tale! Ar trebui să mă lași pe mine să decid ceea ce îmi doresc și dacă ești potrivit pentru mine! Vrei să facem doar sex? Vrei să ajungi să mă vezi goală, să ne-o tragem de câteva ori și apoi să se termine totul? Bun, hai să începem acum, ce zici? Promit să nu te mai caut, să nu-ți mai vorbesc și să mă prefac că nu te-am cunoscut niciodată dacă asta este ceea ce vrei. Nu contează, prefer să risc să mă distrugi, decât să pierd singurul bărbat care m-a făcut să mă simt protejată, care m-a făcut să simt ceva! Dar tu, tu nu vrei asta, pentru că altfel mă aveai deja goală, în patul tău, fără să-ți pese că iei ceva ce nu ai merita. Și acum te întreb, cine se teme de fapt?