ENTANGLED

Capitolul XII

Tocurile femeii scârțâie pe gresia bucătăriei, adăugând şi mai multă tensiune între ea şi Harry. De câteva minute se plimbă prin mica încăpere, împărțindu-și priviri încărcate de foc cu el. Îşi trece degetul deasupra blatului plin cu făină, privindu-l preț de câteva secunde, apoi merge spre chiuvetă pentru a se spăla. Îmi măresc vizibil ochii, surprinzându-mă atitudinea ei.

— Ce s-a întâmplat cu Lucy?

Deşi i se adresează în totalitate lui Harry, ochii femeii sunt fixați pe mine, parcă încercând să-mi dea foc.

— Nu-i problema ta, Caroline! Ce vrei?

Tonul vocii lui Harry este răstit, iar cuvintele îi alunecă printre dinți.

— Am venit să îmi vizitez fiica.

— Iar eu ți-am zis că Hayley nu e aici. Poți pleca acum!

— Ştii, credeam că m-am înşelat în privința ta, dar eşti la fel de ratat ca celălalt. Dar fata mea e dea dreptul proastă! Să vină aici şi să devină unealta voastră...

— Ajunge! Poți spune ce vrei despre mine, părerea ta se risipeşte în vânt; poți, de asemenea, să spui orice despre Louis, pentru că se poate apăra singur, dar nu te voi lăsa să o jigneşti pe Hayley, nici aici, nici altundeva! Este o fată minunată, iar singurul ei defect este faptul că a avut ghinionul să aibă parte de o asemenea cățea în viața ei!

Înainte ca eu să pot asimila insulta lui Harry, palma Carolinei se loveşte puternic de obrazul său, iar eu fac instinctiv un pas înaintea lui, aşezându-mi palmele pe abdomenul femeii.

— E în regulă, iubito! îmi vorbeşte Harry, înconjurându-mi talia pentru a mă trage în spate.

— Singurul ghinon pe care l-a avut fata mea, este că dat peste voi, nişte depravați! Iar tu scumpo, vrei să îți spun cine eşti de fapt? O altă târfă de pe lista lor!

Harry pășește înainte, muşchii încordându-i-se pe sub tricoul negru. Mă întorc spre el, oprindu-l înainte de a face o tâmpenie.

— Nu se merită. şoptesc, privindu-i ochii întunecați.

— Ascultă-mă bine pentru că o să ți-o spun doar o singură dată: Ieşi dracului afară! Acum!

Urletul lui Harry mă face să tresar, provocându-mi pentru prima dată teamă.

— Şi spre binele tău, stai departe de Hayley! Nu o meriți!

— Mă ameninți?

Caroline pare indignată, nici urmă de teamă sau regret.

— Ieşi odată!

Harry îmi dă drumul, oferindu-mi impresia că o va lovi pe mama lui Hayley, dar merge spre hol, deschizându-i uşa, aşteptând să iasă afară.

Paşii apăsați mă râcâie pe creier, însă privirea pe care mi-o aruncă înainte ca Harry să trântească uşa în urma ei, parcă mă arde.

— Eşti bine? întrebarea lui Harry mă face să chicotesc, amintindu-mi de scena din parc.

— Mă întrebi dacă sunt bine? Tu eşti cel bătut de o femeie.

— Nu-mi folosi cuvintele împotriva mea. mârâie, în colțul buzelor jucându-i un zâmbet.

— Crezi că ai putea să-mi povesteşti ce s-a întâmplat?

— Sigur, dar mai întâi să terminăm aici.