Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 7

Ajungem acasă. Jacobo parchează în fața unei mașini și cobor să văd a cui e. Alfa Romero. Zâmbesc larg și merg rapid către intrare, împingând ușa cu putere.

"Au, la dracu!"

Tresar când o forță împinge ușa înapoi. "Oh, Dumnezeule!" O deschid din nou și mă uit înăuntru. James e pe podea, gemând și ținându-se de față. "James! Oh, doamne, îmi pare atât de rău!"

"Neața..." Mormăie ei. Mă las pe genunchi lângă el și îl verific. "Sângerezi? L-am spart?"

"Sunt bine, Phoebs. Oh. Dar ochelarii mei nu sunt." Îmi arată lentilele, iar rama este îndoită pe mijloc și tresar. "Îmi pare atât de rău!" Zâmbește și pune o mână pe umărul meu. "Nu-i nimic. Îi pot schimba." Se ridică ușor și mă ridic imediat ca să-l ajut.

"Ce făceai? Și de ce erai așa de grăbită să te întorci?"

"Am fost la un prieten. Abia am ajuns acasă și ți-am văzut mașina, deci am vrut să te văd." Fața lui James prinde o nuanță de roz. "Cred că te-am lovit prea tare." Îmi plimb încheieturile degetelor pe obrazul lui, iar respirația lui se întrerupe. "Oh, scuze." Doamne, tot continui să-l rănesc!

"E-e în regulă..." Mă ține de încheietură și o lasă jos. "Doar ce plecam. Din moment ce nu erai aici."

"Ei bine, iată-mă. Totuși, dacă ajungeam cu zece secunde mai devreme te-aș fi văzut pe verandă, nu pe podea." Râdem amândoi.

"Hei, mi-e foame. Să mergem să mâncăm ceva. Nu vreau să o deranjăm pe Gail." James își bagă mâinile în buzunar. "Mi-ar plăcea!" În acel moment, Jacobo intră și își drege glasul. "Am eu grijă de ea, Jacobo." James îi zâmbește și își rotește cheile pe deget.

"Tot ar trebui să vă însoțesc." Adaugă el rece și mă încrunt. "Jacobo. Nu durează mult. Rămâi aici." Spun ținându-mă de brațul lui James și ne îndreptăm spre mașina lui.

Deschide ușa pentru mine, îi zâmbesc și mă strecor înăuntru. Gentleman, presupun. James o închide și face ocolul mașinii către partea lui, totuși se oprește când Jacobo îl strigă de pe verandă. Nu îmi pot da seama ce spune, dar James încuviințează și intră în mașină. "Ce a spus?"

"A spus că va fi în urma noastră." James ridică din umeri și eu îmi dau ochii peste cap. 

Ajungem la mall. E destul de aglomerat pentru ora zece, dar chiar și așa înaintăm. Ne ducem la o cafenea mică unde îmi comand o brioșă cu afine și un latte, în timp ce James își ia un cappuccino cu scorțișoară.

"Deci, emoțiile de după recital." Spune James așezându-se și eu zâmbesc larg. "Sunt atât de ușurată! A fost un succes uriaș și am vacanță până la următorul.

"Ce o să dansezi atunci?"

"Nu sunt sigură. Salsa, cred." Îmi învârt degetul în jurul gurii paharului cu latte. "Ești incredibil de talentată, Phoebs." Mă uit în sus la el și rânjesc. "Și tu ești, privighetoareo." James roșește și își aranjează papionul. Chicotesc și ne întoarcem amândoi când auzim pe cineva strigându-mă. "May?"

"Terrance?" Zâmbesc la el. Poartă un tricou polo și ochelarii pe cap. Lângă el este Sarah care are niște pungi de cumpărături. Ce fac ei împreună?"

"Drăguț să te văd aici."

"La fel! Ce vă aduce pe amândoi aici?"

"Cumpărăturile. Duh." Rânjește Sarah. Îmi înclin capul. Hm. Nu a venit nicăieri de când ne-am întors din Franța.

"Văd că iei micul dejun. Spun bine dacă spun că niciodată nu sari peste, așa-i?" Își arcuiește el o sprânceană sardonic și știu exact că se referă la incidentul de ieri.

"Îmi pare rău pentru aia, Terrance." Chicotesc rușinată. "Nu e nevoie să-ți faci griji, May. Totul a ieșit minunat. Numai încearcă să nu se mai repete.

"O să încerc." Dau aprobator din cap și îi zâmbesc.

"Terry, trebuie să mergem." Bate Sarah din picior. Ugh, ew. De ce îi spune așa?

"Unde mergeți?"

"Nicăieri. O duc acasă." Terrance adaugă rapid și Sarah îl privește lung. "Ei bine, mă bucur că ne-am văzut, May, dar trebuie să plecăm." Terrance îmi ia mâna și o sărută. Simt cum mi se înfierbântă fața. Zâmbește și îi face semn lui James care pare că a mirosit ceva urât, judecând după expresia feței lui.

Sarah pufnește și pleacă, Terrance urmând-o.

"Snob nenorocit." James mormăie cu ceașca la gură și eu mă uimesc. "Poftim?"

"Oh, haide, Phoebs. Este un nesimțit. Cu tricourile sale polo roz și ochelari de soare cu ramă albă. Ce naiba vezi la el? Deci poate dansa, mare scofeală."

"Um, în primul și-n primul rând, nu e treaba ta. În al doilea rând, tocmai tu te-ai trezit vorbind, domnule Papion?"

James tresare și se apucă de papion. "Ai mers prea departe!" Nu mă pot abține să nu râd. "Aia chiar e de fițe! Fii recunoscător că Ted te-a convins să numai porți bretelele alea!"

"Nu sunt snob, și lasă-mi papionul în pace! Fii atentă la cuvintele mele, Phoebs. Tipul ăla o să o dea în bară rău și o dezamăgească toate mațele din tine." Se apleacă peste masă și șoptește cu o voce mult, mult prea serioasă. "Da. Ai auzit bine."

"Eww." Îmi încrețesc eu nasul.

"Exact! Atunci, o să am vasta, colosala, imensa, uimitoarea, extraordinara, extravaganta, voluminoasa-" îmi verific ceasul imaginar, "-plăcere să spun," îmi dă una peste nas cu degetul arătător. "Ț.S.E." (1)

"Ești tare entuziasmat cu privire la asta."

"Sunt entuziasmat în legătură cu multe chestii, Phoebs."

"Cum ar fii papioanele."

"Da, ca papi- nu, nu ca papioanele, încetează cu papioanele!"

*

După micul dejun, ne întoarcem acasă, cu Jacobo în urma noastră, desigur.

"Hei, Jamie?"

"Hmm?"

"Îți spune Ted vreodată ce face în weekend-uri?"

"Em, de obicei zice doar de muncă. De ce? Face altceva?"

"Nu. Adică, nu știu. Mă întrebam doar. Din moment ce a plecat așa brusc aseară."

"Haide. Îți știi fratele. Este nebun după muncă, pentru numele lui Dumnezeu."

"Știu. Doar mă întrebam. Poate are altceva de făcut înafară de muncă care nu e familia sau prietenii lui. Ceva special. Cineva special, poate." James se întoarce către mine cu o sprânceană ridicată. "Vrei să spui că Ted are o viață amoroasă secretă?"

Spun nu în timp ce dau din cap afirmativ. "Da sau nu?" se încruntă el.

"Nu." Încuviințez eu. Chicotește și intră într-o curbă. James apasă codul de la porți și intrăm pe aleea nemărginită.

*********

(1)- Ți-am Spus Eu

Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli!

URMĂTORUL CAPITOL- Perspectiva lui Ted!