Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 8

*Ted*

Mă întind și casc. Lumina slabă care pătrunde printre jaluzele abia trase mă fac să mă strâmb și mă ridic încet. Am dormit atât de bine. Am fost atât de ocupat ieri, ca să numai spun de cireașa de pe tort. Zâmbesc.

Sper ca nu e prea obosită pentru tura a doua mai târziu.

Îmi iau pijamalele de pe scaun și nu îmi pun tricoul. Mi-e prea lene să-mi caut unul curat.

Ies din camera mea și o văd pe ea, pe Margo, citind o revistă la masa din bucătărie.Este în tricoul meu de aseară, cu șosete și un coc deranjat. Mănâncă un toast și îi atrag atenția. "Neața." Zâmbesc eu pe jumătate. Numai bună de mâncat. Și nu mă refer la toast.

Ochii ei se îndreaptă imediat spre mine și îngheață, gura ei deschisă larg și cu toast-ul pe jumătate în gura ei. Mă face să râd. Normal, ar trebui să mă întâmpine, dar se pare că am prins-o cu garda jos.

"E în regulă. Lasă întâmpinarea azi." Se relaxează vizibil și mușcă din micul dejun. "Te-ai odihnit bine, presupun."

"Da, Stăpâne." Îmi zâmbește dulce cu gura plină. Mă îndrept spre ea și îmi deschid gura. Ia restul toast-ului și îl plasează pe limba și mușc, mestecând satisfăcut. "Mmm." Rânjesc eu și ea roșește. 

"Cum au fost evenimentele zilei de ieri, Stăpâne?" Se bâlbâie ea, schimbând subiectul. 

Margo și cu mine rar discutăm cu privire la viețile noastre personale, dar știm lucrurile principale. Știe de familia mea și cum mereu mă cheamă pentru câte ceva. Și eu știu că locuiește singură, singura ei pasiune fiind poezia.

"Bine. Foarte încărcată. Surioara mea a fost un adevărat star." Spun și mă așez la masă. Se ridică și își pune farfuria în chiuvetă. "Mă bucur că Stăpânul a avut parte de o zi frumoasă. Ar dori Stăpânul să servească micul dejun?"

 "Da, te rog." Trece pe lângă mine și îi plesnesc fundul. Tresare ca de obicei, nu bagă în seamă, din moment ce e unul dintre obiceiurile mele preferate.

Margo este doar cea de a treia supusă a mea, dar s-a dovedit a fi una excepțională. Nu o văd doar ca pe o supusă, dar și ca pe o colegă. Îmi place să o am în jurul meu. Mi se pare de-a dreptul amuzant când o tachinez, iar ea nu comentează. Nu este obișnuită cu un dominator "jucăuș", presupun. Devine confuză și asta mă face să râd.

Îmi sună telefonul și mă întind leneș după el, mârâind când nu pot să ajung la el. Margo îl împinge mai aproape și zâmbesc. "Mersi, Margo."

"Plăcerea mea, Stăpâne."

E Kurt. Îmi pun telefonul la ureche. "Hei! Tedster! Ava și cu mine mergem într-o excrusie! Vii?" Și să fiu a treia roată de la bicicletă?" Nah. "Sună distractiv, omule." Merg spre Margo care îmi pregătește o omletă.

"Dar am o grămadă de făcut." Apuc una dintre fesele ei și o strâng. Tresare, dar rămâne tăcută. Margo știe prea bine că nu poate să scoată vreun sunet cât timp sunt la telefon. "Omule, ai nevoie de o vacanță. Tot ce faci este să lucrezi."

"Spre deosebire de tine, am alte priorități, Fitzpatrick."

"Asta e vreo provocare, Grey? Vrei să ne luptăm?!"

"Reprogramăm." Rânjesc la ironie și închid. Kurt nu s-a schimbat absolut deloc din liceu.

"Ar dori Stăpânul cârnați sau bacon?" Adaugă Margo de îndată ce las telefonul jos. "Bacon, te rog." Telefonul îmi sună din nou. Îmi dau ochii peste cap. Am spus nu, Kurt! Îmi iau telefonul. "Ce mai e acum?"