Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 25

În timp ce Jacobo parcheză mașina, urc treptele casei privind în gol și scoțându-mi cheile din geantă. Ugh, e așa de multă dezordine. Trebuie să o curăț. Probabil am aici foarte multe bonuri de care am și uitat. Mă întreb ce altceva mai am pe aici.

Aha! 

Îmi găsesc în sfârșit cheile și o aleg pe cea de la ușa de la intrare. O deschid și le dau drumul înapoi în geantă. "Hei!"

În timp ce sunt ocupată să sap în abisul care este geanta mea Luckybrand, două mâini mă prind și mă învârt în holul de la intrare, făcându-mă să tresar.

"Aici erai!" Își pune fața pe umărul meu și mă lasă jos, cu brațele lui tot în jurul meu.

"James." Fața îmi arde de-a binelea, că se simte cum radiază căldura prin pielea mea. "Hei." Îmi zâmbește și îmi dă drumul. "C-Ce faci aici?"

"Abia am ajuns. Am terminat repetițiile cu trupa acum o ora. Apropo, au întrebat de tine" Chicotește și își pune mâinile în buzunare. 

Uite-te la el. Păr ciufulit. Cămașă albastră cu mânecile ridicate. Blugi uzați și -oh! Ochelari noi.

Să-l binecuvântezte Dumnezeu, e frumos.

"Oh. Ce drăguț... Ce mai fac? Cum merf repetițiile?" Întreb urcând scările, iar el urmându-mă. 

Stai.

Îmi aduc aminte cum a fost ultima dată când am fost într-o cameră singuri și mă opresc brusc. Aproape se lovește de mine. "Nu, nu, pe aici." Mormăi și mă merg spre aripa de est. Mă urmează.

"Uhm, ei bine, sunt okay. Și repetițiile sunt okay. Învățăm muzică nouă."

"Oh, super. Cum ar fi?"

"Ei bine, mă gândeam să o aduc pe Maki în lumina reflectoarelor. Să o fac vocalista principală pentru o perioadă. Deci mă gândeam la muzică de la The Sounds, The Cardigans... și mai mult, lucrează la niște versuri propri."

"James, asta e minunat!" Zâmbesc larg. Și nu doar pentru că ador toate acele trupe. "Chiar este. Poate vii să ne mai vezi repetând. Maki ar aprecia asta."

"Cu siguranță o voi face." Îi zâmbesc și mergem în bucătărie. "Hei, apropo. Unde ai fost?" Întreabă el. "Ghici." Îi răspund eu. "Ummm, la prietena ta?"

"Da, dar trebuie să fii mai explicit."

"Tipa aia Lindsay?"

"Nu."

"Janis?"

"Nu. Nu prietenele mele obișnuite."

"Deci, o nouă prietenă." Se gândește puțin la asta și după se uită mirat la mine. "Margo?" Șoptește el, iar eu dau din cap aprobator. "Nu te cred! Cum a fost? Ce s-a întâmplat? Despre ce ați vorbit? A zis ceva de Ted?"

"Whoa, ușurel. Ce s-a întâmplat cu codul băieților?" Rânjesc eu la el. "Uită de prostia aia, spune-mi!" Pufnește el. "Nuh-uh. Nu se poate."

"Ăă, ce?"

"M-ai auzit bine."

"Haide!"

"Nu, domnule." Îmi ridic bărbia sus și el se bosumflează. De la spate își pune mâinile pe umerii mei și își lasă greutatea pe ei. "Te rog."

"Nu." Râd eu ușor și îl apuc de antebrațe. "Te rog!"

"Nu!"

"Te rog frumos!"

"Iar eu spun nu!" Ajungem într-un final în bucătărie unde Gail curăță bufetul. "Neața, Gail." Spunem la unison. "Bună dimineața." ne zâmbește dulce.