Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 11

Astăzi este ziua cea mare. Casa este plină de muncitori care pun la punct decorațiuniile și buchetele pentru petrecerea mamei. Tata și cu mine luăm micul dejun pe verandă în timp ce mama este în cortul nou instalat, direcționând muncitorii unde să pună mesele și scaunele. Acoperă întreaga pajiște.

"Pare că se distrează." Spun după ce înghit o mușcătură din sandwich-ul meu. "Normal că o face. Mi-ar plăcea totuși să nu se preseze atât de mult."

"Nu-i spune asta. Mama este obsedată de muncă."

"Se explică de ce Ted e așa. Cu siguranță nu a moștenit asta de la mine."

"Ești Șeful, tati. Normal că nu muncești la fel de mult." Se încruntă la mine. "Muncesc la fel de mult ca fratele tău, domnișoară. Doar că nu pot să țin mereu pasul cu el." Chicotesc, dar zâmbetul îmi piere nu după mult timp. Doamne, tată. Doar de ai știi ce știu eu acum.

Schimb repede subiectul. "Deci, spune-mi mai multe despre unchiul José! Voi doi erați la cuțite, nu? Din cauza mamei?"

"Ei bine, lasă-mă doar să spun asta. Rodriguez nu a știut când să renunțe. Mama ta a fost a mea încă de la început. Nu a avut nicio șansă." Îmi face cu ochiul și chițăi bucuroasă.

"Totuși, José nu a renunțat. Asta până când a văzut din plin cât de mult mă iubea mama ta. Și într-un final, s-a resemnat. Am devenit prieteni buni după. Ca bunicul tău Ray, și José e nebun după pescuit și am știut cum să mânuiesc o undiță, deci așa ne-am împrietenit."

"Ești un bărbat plin de talente, tati."

"Scumpo," ia o gură din cafea. "N-ai nici cea mai vagă idee."

"Cine vorbește de mine?" Unchiul José apare și-mi sărută fruntea. "Vorbim despre mine, Rodriguez." Tata își dă ochii peste cap." Și eu sunt un bărbat plin de talente!" Unchiul José îl mângâie dur pe tata  pe spate și eu chicotesc. "Unde e Diego, unchiule?"

"Probabil încă doarme, flojo-ul." Își scutură el capul dezaprobator.

 Telefonul unchiului José sună și se scuză ca să răspundă. 

"Tată, crezi că Ted va veni?" Sorb din sucul meu de portocale. "Desigur. De ce nu ar veni?"

"Nu știu. De obicei amână evenimentele mari, îți aduci aminte?"

"Da, are obiceiul de a face asta. Dar vor veni oameni importanți. Ted nu ar lipsi." Îmi dau ochii peste cap. "Trebuie să-și pună ordine în priorități." Tata chicotește și își scutură capul. "De acord."

Multe or să se întâmple în seara asta. Terrance o sa vină, James îmi va arăta surpriza și Margo s-ar putea să-și facă apariția. Sper că totul va merge bine.

*******

"Arăți superb, Phoebe!" Ava se miră când ies din dulap.

Ava, Sophie și cu mine am mers la cumpărături cu o zi în urmă și mi-au ales ținuta- o rochie nude stil Jersey cu mâneci lungi. Ava poartă o rochie albastră fără bretele și Sophie una cu o singură bretea, tot albastră. "Chiar e în regulă?" Zâmbesc timidă și ea încuviințează, împingându-mă în fața oglinzii. "Și părul tău e perfect!"

"Coronița împletită vine bine?"

"Desigur! Ești minunată, fato! Sophie, vino aici!" Sophie iese din baia mea punându-și cercelul și se uimește când mă vede. "Oh, scumpete." Își duce mâinile la piept. "Fetelor, încetați." Roșesc eu.

Suntem pregătite și mergem la parter. Când mergem pe lângă balustradă, îl văd pe Kurt stând la sfârșitul scărilor. E pe telefon, dar își direcționează atenția asupra noastră. Parcă maxilarul îi cade când coborâm cu grijă scările, iar el continuă să o soarbă din priviri pe Ava. Mă face parcă să simt o urmă de gelozie.