Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 15

"Ted!" James aleargă spre Ted și  îl îmbrățișează strâns în jurul taliei. "Jamie! Teddy e încă rănit! Ai grijă!" Strig eu, îngrijorată pentru fratele meu mai mare.

"Hei, James."  Ted ne mângâie pe amândoi pe cap. "Să nu mai fii prost să te rănești!" Vocea lui James tremură. "Oh, scumpule! Slavă Domnului că ești bine!" Gail vine repede spre noi cu un pahar mare în mână. Pare că ar vrea să-l îmbrățișeze, dar doar îl sărută pe obraz. "Uite, scumpule. Favoritul tău!"

"Mersi, Gail."  Ia paharul din pana ei și bea încet. Își plesnește buzele si îi zâmbește larg. "Ți-e foame, scumpule? Îți fac ceva imediat!"

"Nu, e în regulă, Gail. Nu mi-e foame."

"Nu ai mâncat o masă potrivită, fiule." Adaugă tata. "Sunt bine, serios, tată."

Nu l-am mai auzit pe Ted să-i spună tată înainte.

"Sunt destul de extenuat, totuși. Cred că mă duc să mă odhinesc."

"Îți mai fac unul, scumpule."  Adaugă Gail și Ted aprobă dintr-o mișcare a capului. Se întoarce spre scări și se oprește. "James, îmi poți da drumul, amice." Ted îi ciufulește părul lui James care încă îl îmbrățișează, apoi îl eliberează din strânsoare. "Bine." James își trece mâna peste față și își trage nasul.

Când Ted merge la etaj, mami se întoarce spre tati și îl privește. Ea îi șoptește ceva la ureche, iar el încuviințează și merg în biroul lui tati.

***

"Am auzit că Ted a fost capturat de o vrăjitoare malefică ce voia răzbunare că tatăl tău e bogat!" James șoptește într-o manieră conspirativă. Tresar. "Ca în filme! Dar ce s-a întâmplat după?" James ridică din umeri și continuă să se joace pe xbox-ul lui Ted. Ar trebui să-l întreb pe Ted. Pe pariu că Taylor a fost un erou și că l-a salvat pe Ted înainte ca acesta să fie lovit de raze laser sau ceva! Mă ridic și merg la etaj.

"...vina mea, asta este numai vina mea!" Aud vocea mamei în distanță. "Nu! Nu, mamă, nu te învinovăți, te rog. Nu este vina ta!" Îl aud pe Ted. Merg încet spre camera lui Ted și sunt pe cale să bat când mami iese din camera lui. Oh nu, plânge!

"Mami? Ce s-a întâmplat? Unde e Teddy?"

"Nu s-a întâmplat nimic, scumpo. Ted e... bine. Este cel mai bine dacă nu l-ai deranja o perioadă, bine?" Vocea lui mami tremură și își șterge ochii în timp ce îngenunchează în fața mea și îmi dă bretonul din ochi cu cealaltă mână.

"Dar am auzit plânsete." Mă încrunt. Mami îmi zâmbește și își scutură capul. "Sunt doar fericită că e acasă, în siguranță. Acum du-te. Joacă-te cu James." Încuviințez și plec. Ce a fost vina mamei? De ce plângea?

Mă uit în urmă și mami stă pe podea, spatele ei sprijinit de perete și fața-i acoperită de mâini. Poate ar trebui să îi spun lui tati.

***

Sar din pat și mă uit în jur. Este miezul nopții, cred, dar aud strigăte. Ce e?! Ies repede din pat și îmi părăsesc camera.

"Nu mă atinge, dă-te, dă-te de pe mine!!" Strigăte puternice se aud din partea celaltă a holului. Alerg către sursă și rămân în fața ușii deschise.

"E doar un coșmar! E doar un coșmar, Ted! E în regulă, totul e în regulă. Ești în siguranță. Promit. Shh..." Tati îl ține pe Ted, care respiră foarte repede. Pielea lui este strălucitoare din cauza transpirației. "A fost aici, a fost aici, am văzut-o, jur!" Teddy plânge în hohote zgomotos și îl îmbrățișează strâns pe tata în jurul taliei.