Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 9

*Phoebe*

"Haide, spune-mi!"

"Să-ți spun ce? Nici eu nu știu!"

"Ba da, știi! Are sau nu o iubită?"

"Întreabă-l singur!"

"Desigur că nu."

"De ce? Pisicuță speriată."

"Nu sunt speriat! Frații nu-și bagă nasul în treburile de genul ăsta."

"Atunci de ce mă întrebi pe mine de treburile lui de genul ăsta?"

"Nu se pune, ești sora lui."

"Ori ești băgăcios ori misogin."

"Nu e asta, Phoebs. Este ca o politică a tipilor. Ca un cod al băieților."

"Yup. Ești un misogin."

James și cu mine jucăm biliard. Telefonul lui este pe un suport conectat la niște boxe portabile și Modest Mouse cântă liniștit în fundal. James are un avantaj de trei puncte, dar nu mă zbat să i-o iau din urmă. Gail ne aduce niște smoothie care a rămas de mai devreme și îl terminăm amândoi.

James lovește cu tacul bila care se lovește de cea cu numărul opt. Joacă pe masă și în sfârșit ajunge în buzunarul din stânga sus. "Victorie." Rânjește el, prefăcându-se că împușcă buzunarele cu degetul și apoi suflă în el. Îmi dau ochii peste cap și îl aplaud. 

"M-am plictisit. Hai să mergem sus." Iau bilele și cele două tacuri și le pun la loc, iar James mă tachinează. "Te-ai plictisit să pierzi, eh, Phoebs?"

"M-am plictisit de atitudinea ta de șmecher, Kavanagh."

Mergem sus, încă certându-ne și printre ciondănelile noastre, aud vocea mamei.

"Doar ce au anulat! Nu știu. Am făcut rezervarea acum două luni. Când o să găsesc pe cineva dispus să cânte live într-un interval de timp așa de scurt?"

"Se pare că mătușica Ana are probleme." James fluieră și eu oftez. "E în regulă. Mama e un geniu. O va rezolva ea."

"A zis muzică live, așa-i?"

"Mhm. De ce?" Mă uit în sus și el își scutură capul. "Fără motiv. Mă întorc imediat."

James merge către sufragerie unde mama a fost toată ziua, iar eu mă duc la camera de muzică.

"Oh, bună scumpete." Gail stă pe canapea, citind o carte, cel mai probabil din biblioteca mamei. "Bună Gail. Iei o pauză?"

"Nu-i spune tatălui tău." Șoptește ea și amândouă chicotim. Tata este cel care insistă mereu ca are nevoie de o vacanță. Mă duc spre pian și mă așez pe scaun. Îmi pocnesc degetele și mă gândesc la o melodie pe care să o cânt. "Oh, scumpete. Cânt-o pe cea care îmi place!" Gail își apropie mâinile. "Care?" Mă întorc spre ea. "Cea de Helen Jane Long. Oh, ador când o cânți." Oftează fericită și eu zâmbesc.

Încep să cânt The Aviators. Începe cu o melodie liniștită și calmă. Perfectă pentru a pune pe cineva la somn. O pot auzi pe Gail oftând în spatele meu și chicotesc.

Pe măsură ce melodia înaintează, măresc și eu ritmul. Degetele mele atingând fiecare notă de la stânga la dreapta. Îmi închid ochii , muzica îmbrățișându-mă și iată-mă din nou blocată în carapacea mea personală. Ignor lumea din jurul meu și mă concentrez pe muzica mea. Mă simt ca și cum sunt ținută într-un tanc, iar toate gândurile încep să năvălească deodată precum apa, înecându-mă pe măsură ce fiecare gând ajunge la mine.

Reflectez asupra recitalului. Terrance și toți ceilalți. I-am văzut pe Terrance și Sarah împreună ieri. S-a comportat în defensivă de fiecare dată când se aducea vorba de Terrance. Să nu mai spun cât de supărată a fost ea când am întârziat. Și că îi spune Terry? Ce mai e și asta? Apoi ea și el la mall azi. Mă întreb ce făceau împreună. Sarah știe că îl plac. Nu mi-ar face una ca asta, nu-i așa?

Reflectez asupra petrecerii. Oh, James a fost superb. Cântă atât de minunat. Ca o sirenă. Parcă e cu totul o altă persoană când cântă. Pielea mi se face de găină și inima mi se inundă când îl ascult. Este pur și simplu normal, așa-i? Sunt o fanatică a muzicii până la urmă. Ceea ce mă deranjează cel mai tare a fost cum nu am putut să-mi iau ochii de pe el.

Apoi Ted. Este atât de talentat la chitară, la Roosevelt. Părea fără nicio grijă. Nu a mai arătat așa de ceva vreme. Doar stătea cu noi, zâmbind, ca un tip de vârsta lui. Dar a trebuit să ruineze momentul. A trebuit să meargă acasă la Margo.

Mă întreb. Este așa pentru că el crede că nu o vom accepta? Poate pentru că nu provine dintr-o familie înstărită? Dar nu e asta o problemă! Mama era studentă cu un buget mediu când l-a întâlnit pe tata și uite-te la ei acum! Ted știe mai bine de atât. De ce tot insist în privința asta?

Poate... Poate sunt geloasă. Poate că subconștient invidiez faptul că altcineva- înafară de familie- primește din timpul lui Ted, și cum el mereu face în așa fel să i-l ofere. Nu arată atât de mult interes când avem întâlniri de familie. Ba chiar le anulează. Ce vrea să însemne asta? Nu e corect! Stai, mă comport cumva ca o răsfățată? Primesc tot ce vreau pe o tavă de argint și acum mă plâng că fratele meu nu-mi acordă atenție? Ce e în neregulă cu mine?

În timpul celei mai rapide părți, degetele mele se amestecă peste chei și le lovesc cu putere cu un mârâit răsunător de frustrare. Sunetul hidos mă face să tresar și îmi deschid ochii, clipind, fiind adusă la realitate. "Scumpete, ești în regulă? Te descurcai atât de bine." Mă întorc către Gail. Cartea îi este închisă pe genunchi. Oh, am fost atât de pierdută în gânduri. "Scuze, Gail. Nu am vrut să te sperii..." Expir eu.

"E în regulă scumpete. Doar m-am îngrijorat." Îmi zâmbește, iar eu îi întorc gestul. Deodată, amândouă tresărim când două palme se pocnesc una de alta, aplaudând, și ne întoarcem spre sursă. "Copile! Aproape că am făcut infarct!" Gail își pune o mână pe piept. James pășește înăuntru cu un rânjet larg. "Greșeala mea, Gail." Chicotește el. "Ce ți-a luat atât de mult?" Arcuiesc o sprânceană, iar el rânjește mai larg. "Am avut grijă de niște lucruri."

"Cum ar fi?"

"E o surpriză." Îmi face el cu ochiu, iar eu mă uit la el suspicioasă. "Acum, hai! Cântă ceva!" Vine lângă pian și se așează lângă mine. "Am cântat deja."

"Aw. Cântă altceva!" Stau și mă gândesc o secundă. Vreau să cânt ceva ce îl va face și pe el să cânte. "Desigur." Rânjesc eu. Încep melodia înceată. O preferată de a lui. Îl aud chicotind încet și fac tot posibilul să nu mă uit în sus la el, pentru că o să mă distragă zâmbetul lui. "Karma Police, eh? În regulă, văd ce faci." Șoptește și la momentul potrivit, începe să cânte.

Pielea mi se face de găină pe măsură ce vocea lui se armonizează cu pianul. Tremur și fața îmi fierbe. Sper că nu poate vedea asta!

Încep să-mi mișc capul pe ritmul muzicii. Sunt atentă la versurile contoversate a celor de la Radiohead. Aud părți pe care nu le ascultasem înainte și cred că e datorită faptului că James e cel care cântă. Îi iubesc vocea, până la urmă. Cânt și eu încet cu el, dar mă asigur ca vocile noastre să nu fie la unison, pentru că vreau să-l aud doar pe el.

This is what you'll get,

This is what you'll get,

This is what you'll get,

When you mess with us.

"Dumnezeule!" Amândoi ne oprim când aud strigătul mamei. "Oh, dragă." Gail se ridică și iese. James și cu mine ne uităm unul la altul și o urmărim. 

**********

Îmi pare rău că nu am postat mai devreme, am avut muuulte pe cap în perioada asta; știți foarte bine cum e. 

Dar sper că mă revanșez dacă postez în Ajunul Crăciunului.

Și cu ocazia asta, vă doresc tuturor un Crăciun Fericit și un an nou plin de bucurii și de realizări!