Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 31

Merg încet spre Honda neagră a unchiului Jose, unde mă așteaptă Diego. Anderson... E fratele mai mare al lui James. A... A evadat din închisoare? Cum? Când? James știe? Mă întreb ce face acum. La ce se gândește. Aș fi vrut să fi auzit tot.

"Psst! Astăzi!" Diego șoptește din depărtare și îmi las deoparte gândurile, grăbindu-mă spre mașină. Mă urc repede și închid ușa. "Hai să mergem!" Expir eu. "Te vez hermosa.* Șoptește el dupã ce îmi pun centura și mã uit spre el zâmbind. Gracias. Acum condu!

Pãrãsim aleea și ne îndreptãm spre oraș.

Luminile stradale întâlnesc mașina în timp ce mergem pe șoseaua goalã. Diego cântã o melodie de la Maroon 5 și ocazional mã întorc spre el, zâmbindu-i, pentru cã deși nu cântã la fel de bine ca James, sunã bine. Și mai e și drãguț.

"Uite, am ajuns!" Face un viraj și intrãm într-o parcare. Este o clãdire pe care scrie cu litere cursive de neon Rumba. Aud o melodie de salsa venind dinspre clãdire și expir liniștitã pentru cã nu e ceea ce credeam eu cã va fi.

Odatã parcatã mașina, iese și vine sã îmi deschidã ușa. "Vai, mersi." Spun eu în timp ce îi întind mâna. Mergem împreună spre intrare, unde un bărbat masiv ne întâmpină. "Nombre." Spune el cu o voce joasă. "Venimos con Israel Vasquez." Spune Diego, iar bărbatul încuviințează și intrăm. 

"Cine e Israel Vasquez?"

"Un prieten de-al meu. Ei bine, fratele prietenului meu. E unul dintre patronii clubului. E un motiv pentru care am acceptat să vin cu unchiul Jose în Seattle. Am prieteni pe aici." Dau din cap înțelegând unde merge când nu e acasă. "Oye, Diego!" Auzim vocea unui tip cu greu peste muzica dată la maxim. Sunt trei persoane într-un separeu și Diego mă conduce spre ei. "Isaac, care-i treaba?" Diego și tipul ăsta, care presupun că e Isaac, bat palma și se lovesc în umeri. Isaac mai e cu încă un tip și o fată. Toți par să fie de-o vârstă cu Diego, iar acum mă simt ca un copilaș.

"Fraților, ea e Phoebe Grey, fata de care v-am spus. Pajarita, el e amicul meu Isaac, fratele lui are localul. Celălalt fraier e Carlos și ea e Berenice." Carlos dă mâna cu mine, iar Berenice își lasă capul într-o parte. "Phoebe Grey? Ca în Editura Grey?" Oh, au recunoscut numele. "Da, mama."

"Ce amuzant, verișoara mea lucrează acolo ca recepționeră."

"Oh, Violet e verișoara ta?"

"Da, chiar ea!"

"Stai așa, nu e și Grey ca în Grey Enterprises Holdings?" Adaugă Isaac. Dau din cap aprobător. "Și tata."

"Oh, drace, asta înseamnă că ești un fel de mare moștenitoare?" Berenice se uimește. "Știam eu că e ceva la mijloc! Lui Diego nu prea îi plac guerritas, dar situația se schimbă când sunt ricas!" Râde Carlos, iar Diego îi dă una peste ceafă. "Callate! Nu-i adevărat!"

"Ce nu-i adevărat?" Spun de-a dreptul confuză. "Nimic. Carlos e idiot. Hai. Să stăm jos." Mă ia de mână și ne așezăm în separeu cu ceilalți.

În timpul serii privesc lumea pe ringul de dans cum se eliberează și vreau și eu să fac același lucru. Dar Diego are o discuție foarte aprinsă cu Berenice și nu vreau să îl deranjez. "Hei, Phoebe." Carlos mă strigă. "De cât timp îl știi pe fraierul ăsta?" Face semn spre Diego care e prea ocupat cu Berenice ca să observe. "Um, nu de foarte mult timp. De vreo lună sau cam așa ceva."

"Și încă se dă la tine după mai mult de o lună?"

"Să se dea la mine? Nu, ai înțeles greșit. Suntem doar prieteni."

"Fato, tipul ăsta nu e 'doar prieten'. Până și Berenice e una dintre victime- scuze, o fostă de-a lui. Omul joacă terenul, știi." Mă uit la el și apoi la Diego, gesticulând către Isaac. Diego un jucător? Adică, nu aș fi surprinsă, doar că nu par tipul lui, având în vedere cum arată Berenice. E superbă. Și matură. Cu o înfățișare matură.