Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 28

Dimineața următoare îmi pun o fustă, pulover și ghetele mele preferate în stil milităresc. După ce îmi ondulez părul și îmi mă machiez puțin, îmi zâmbesc în oglindă și mă grăbesc la parter.

Asta e. M-am hotărât. Știu ce îi voi spune lui James. Simt fluturași în stomac și mă duc în bucătărie în grabă.

"Neața, Gail!" Spun într-o voce melodioasă. Huh? Nu e aici. Presupun că a dormit mai mult azi. Iau un măr din coșul pentru fructe și îi dau mesaj lui Jacobo să ne vedem la intrare.

James sigur e la repetiții cu prietenii lui. Nu numai că o voi auzi pe Maki cântând, dar îi voi spune și lui James răspunsul meu. Sar de bucurie numai când mă gândesc cum va reacționa. "Domnișoară Phoebe." Vocea groasă a lui Jacobo mă sperie și tresar. "Oh, neața, Jacobo. Mașina e gata? Aș vrea să mă duci la Seattle Prep, te rog."

"Da, domnișoară Phoebe. Domnișoară Phoebe, dacă îmi permiți." Spune el în timp ce ieșim pe ușă. "Ce e?"

"Mă întrebam. Cum te mai simți?" Oh, încă e îngrijorat în privința mea. De când am fugit din Volta. "Sunt bine, Jacobo. Aș fi fost mai bine dacă nu se întâmpla nimic, dar mă descurc. Apropo, nu ți-am mulțumit niciodată că m-ai suportat în acea zi. Nu voiam să mă vezi așa vreodată."

"Domnișoară Phoebe. Este datoria mea să te protejez. Nu a fost niciun deranj. Mă bucur foarte mult că te simți mai bine."

"Ești foarte drăguț, Jacobo. Mulțumesc." Nu mă pot abține și îl îmbrățișez. Se mișcă inconfortabil și chicotesc. "Acum haide!" Spun în timp ce mă  grăbesc spre mașină și aud cum a mărit pasul în urma mea.

Ajungem într-un final la școală și îmi fac drum spre sala de spectacole. Abia aud niște voci dinăuntru, dar o recunosc pe a lui Maki. Este în mod natural zgomotoasă. Îi spun lui Jacobo că poate pleca acum, dar insistă să rămână. Wow. Toți sunt atât de insistenți în ultimul timp. Bine. Iată-ne aici. Trag aer în piept și deschid ușile sălii. Vocile se aud mai bine.

"Vă rog, înțelegeți."

"Să înțelegem? James, ce dracu e asta?"

"Tracy are dreptate, James. Cu toții suntem devotați pentru Nouvelle Vie! Nu poți pur și simplu-"

James și trupa sunt pe scenă. Nu e niciun instrument în jur, ceea ce e ciudat pentru că ar trebui să repete. Despre ce vorbesc?

"Poți măcar să ne spui de ce te-ai răzgândit așa brusc?"

"Nu pot. Și nu vă faceți griji. Instrumentele sunt cadouri pentru voi. Tracy, poți păstra tobele, Connor, Maki, și voi chitarele."

"Cadouri? Cadouri?! Nu e vorba de instrumente, Kavanagh! Trebuia să mă întorc acasa acum ceva ani! Trebuia să absolv în Japonia și trebuia să merg la facultate în Tokyo! Și nu am făcut-o pentru că m-am dedicat lui Nouvelle Vie, iar acum domnul Richie Rich decide că "e gata hobby-ul"?" Maki îl împinge pe James de mai multe ori, iar ceilalți încearca să o țină la distanță. Mă uit uimită. Ce se întâmplă?

"Yameru! Sawaranaide kudasai*!" Se chinuie să se elibereze din strânsoarea lor și sare de pe scenă, îmbrățișându-se. Plânge. "M-Maki?" Trece chiar pe lângă mine, ignorându-mă complet. "Yo, Maki! Așteaptă!" Unul dintre tipi, Tracy, aleargă după ea. Emil îl urmează și mă pun înaintea lui. "Emil, ce s-a întâmplat?" Întreb îngrijorată și el își scutură capul. "Voi, oamenii bogați, sunteți toți la fel, asta s-a întâmplat." Mă dă la o parte și rămân cu gura căscată în timp ce se îndepărtează.

Mă întorc spre scenă și îl văd pe Connor îmbrățișându-l pe James strâns. Acum sunt confuză. Ce a făcut james? Connor se dă jos de pe scenă și vine spre mine. "Connor, ce-"