Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 21

*Phoebe*

James mă conduce acasă.

Își sprijină capul în pumn, pierdut în gânduri în timp ce conduce pe autostradă. Mereu tind să uit ce copilărie grea a avut James. Și cât de mult a evoluat de atunci. Profit de oportunitate ca să-i examinez trăsăturile. Are o mandibulă foarte bine definită. Pielea sa are o strălucire aurie care se trage cel mai probabil de la alergatul de după-amiză. E pe departe de a fi plin de mușchi, dar cu siguranță e în formă. 

Abia acum realizez că iar nu poartă papion. De ce a încetat să facă asta? Arată drăguț cu ele. Apoi părul lui. E creț și nearanjat. Cu siguranță nu l-a pieptănat. Poate că e doar prea leneș ca să se aranjeze. Dar mereu se aranjează! Nu înțeleg de ce s-ar opri așa brusc după ani și ani când purta aproape ritualic papioane și pieptănându-și părul într-o parte.

Mintea începe să mi se îndrepte spre ziua de ieri. James este un tip foarte frumos. Dar ieri a părut atât de schimbat. Oricât de tare am încercat, nu am putut să-l văd ca pe verișorul cu care am crescut. Poate pentru că am ajuns să fiu atât de familiarizată cu înfățișarea lui, dar când și-a schimbat-o, a aprins ceva în mine, ceva ce aș fi putut simți pentru el dacă nu am fi fost rude legale. Sau poate doar exagerez.

Mai aveam puțin și ne sărutam. De ce? De ce James voia să mă sărute? Și de ce aveam de gând să-l las să o facă? Nu l-am îndepărtat. Oricine ar fi putut spune că voiam să mă sărute. Dacă nu am fi fost întrerupți, ce s-ar fi întâmplat?

O parte din mine e ușurată că nu s-a întâmplat nimic, dar pe de altă parte, ma simt... dezamăgită.

Phoebe May Grey, James e verișorul tău!

Îmi dreg glasul și îl scot din gândurile lui. "Hm?" Își ridică el o sprânceană și-mi presez buzele formând o linie. "Nimic. Aveam ceva în gât." Se uită la mine apoi zâmbește privind spre drum. "La ce te tot gândeai?"

"La tine." Mă ia gura pe dinainte.

James mă privește, expresia lui emanând uimire. Mda, sunt la fel de șocată cum ești și tu. Obrajii săi iau o nuanță subtilă de roz și știu că fața mea roșie aprinsă nu e deloc subtilă.

Repede, drege-o!

"Ce-"

"Despre ce am vorbit mai devreme. Numele trupei tale și toate cele. Mă gândeam prin câte ai trecut de când te-am întâlnit prima dată." Și este adevărul. Zâmbește tandru șiși întoarce atenția spre drum. 

Phew. 

Las să-mi scape un oftat încet și-mi dau ochii peste cap ușurată. Asta a fost groaznic. De când am devenit stângace? Doamne. "Te deranjează dacă oprim puțin?" James se întoarce spre mine. "De ce? Întreb și el arată spre bord. "Benzină."

James și cu mine ieșim din mașină și își scoate cardul de credit. "Mă duc înăuntru." Strig eu și arăt spre magazin, iar el încuviințează în timp ce ia pune combustibil.

Când intru, un clopoțel uzat sună de undeva de deasupra me. Un bărbat cu îmbrăcat cu un tricou polo mă întâmpină din spatele unui pahar. Mă duc în spate să-mi iau niște suc pentru mine și pentru James. Clopoțelul sună din nou. 

"Ey, Margie!"

"Neața, Kyle." Aud din fața magazinului. Iau dozele și i le dau casierului. "Altceva mai doriți?" întreabă și mă uit în jur. Iau un pachet de gumă mentolată și îl pun lângă doze. "Da, domnule." Zâmbesc, iar el apasă pe câteva butoane și casa de marcat sună. 

"Patru, patruzeci și șapte." Spune el și eu îmi scot cardul. Clipește la mine și îl scanează. "Tatăl tău chiar trebuie să aibă încredere în tine ca să-ți dea cardul."