Cincizeci de umbre mai târziu 2

Capitolul 23

*Phoebe*

Termin să-mi usuc părul și închid lumina în baie, întorcându-mă în cameră. "Deci, chiar nu o să îmi spui ce s-a întâmplat?" Diego stă pe scaun îmbrăcat cu niște pantaloni trei sferturi și un maieu, uitându-se prin cărțile pe care le-am împrumutat din biblioteca mamei. Oftez. "Chiar nu trebuie să te îngrijoreze asta, Diego."

"Aw, Pajarita, dar de ce? Vreu să știu!"

Au trecut două zile de când James mi-a spus ce simte și de două zile Diego mă bate la cap pentru informații. Chiar mai mult în seara asta, din moment ce mama și tata sunt plecați la un eveniment cu unchiul Jose ca invitatul lor special.

Nu pot să-l fac să mă lase in pace și nu pot să mi-l scot pe James din minte.

"Încetează, Rodriguez." Mă arunc în pat și îmi pun fața între perne. "Te-ai comporat ciudat zilele astea. Ceva sigur s-a întâmplat."

"Eștivbrma."

"Nu mai spune! Te rog, continuă" Îmi dau ochii peste cap și îmi ridic capul. "Am zis că ești băgăcios."

"Nu chiar. Am o idee destul de bună despre ce s-a înâmplat, doar vreau să te aud pe tine spunând-o."

"Oh, da? Și cam ce crezi că s-a întâmplat?" Îmi ridic o sprânceană și ne întoarcem amândoi spre ușă când auzim o ciocănitură. "Da?" Zic eu.

"Pheobe, dragă, sunt Gail. Tatăl tău te cheamă."

"Oooooh, cineva a intrat în belele." Diego mă tachinează și ridic dintr-o sprânceană. "Mda, tu ai intrat, partenere de dans." zâmbetul îi dispare de pe față și mă îndepărtez în pași de dans, copiindu-i mișcările de la petrecere și fredonând o melodie de-a lui Michael Bublé.

Sunt în fața ușii biroului tatei și ciocăn. "Intră." Îi aud vocea distrasă și deschid ușa grea. "Bună, tati." Spun cu precauție, într-adevăr curioasă de ce m-a chemat în biroul lui. "Dulceață. Ia un loc." spune nonșalant în timp ce el tastează. Încuviințez din cap și mă așez înaintea lui pe scaunul lat de piele, așteptând răbdătoare ca să înceapă.

Tata este îmbrăcat într-un costum făcut la comandă, iar sacoul îi atârnă de spătarul scaunului.

Tata este într-adevăr cel mai frumos bărbat de 51 de ani din lume.

Într-un final, își dă jos ochelarii și îmi zâmbește cu mâinile împreunate înaintea sa. "Voiam să vorbesc cu tine despre ceva." Își drege glasul. "Urmează să devii o tânără foarte frumoasă și minunată și știi că eu și mama ta suntem foarte mândrii de tine." Zâmbesc. "Dar, cunoscând-o... pe mama ta, ei îi este uneori frică de pericolele care vin o data cu adolescența."

Uh huh. Și când zice mama, se referă la el. Unde vrea să ajungă?

"Ei bine, pentru început, aș vrea să menționez definiția sexului."

Oh Sfinte Sisoe.

"Sexul este atunci când un bărbat și o femeie-"

"Tată! Whoa, whoa! Ușor, cowboy!" Îl opresc eu. "Încerci cumva... să purtăm 'Discuția'?"

"De unde ți-ai dat seama?" se încruntă. Fața îmi arde. "Tată, uh, eu nu... adică, de ce ai... cum de-"

"Hmm... adolescentul este rușinat, adolescentul este rușinat..." se întoarce brusc spre calculator și începe să tasteze. "Stai, ce faci?" Stau într-o parte a biroului lui și el imediat își ferește ecranul monitorului cu mâinile. "Cercetare." spune el rapid și încerc să-i dau mâinile la o parte. "Lasă-mă să văd!"