Era sa cad pe jos când am intrat în camera mea după ce am luat masa cu Madalina și Ana și am văzut cine mă suna.
-Apel-
Eu: Da.
Eliot: Ellis trebuie sa vorbim. Ai putea sa vii pana la mine sa discutam? E foarte important.
Eu: Nu.
Eliot: Bine pai te...Nu?
Eu: Nu.
Eliot: O...Pai atunci...
Eu: Zi-mi aici.
Eliot: Ok. Sa trec direct la subiect. Mie îmi pare rău când am fost ultima oară la tine ca am zis ca nu mă mai întorc...Mie chiar îmi placi și dacă mi-ai face plăcerea sa o luam de la capăt...Ar fi chiar...
Eu: Nu.
Eliot: As putea sa știu...
Eu: Nu. Nu mai trebuie sa știi nimic. Am incheiat-o.
Eliot: Uite, eu...scuze dacă am greșit cu ceva, dar am multe regrete legate de tot ce s-a întâmplat...
Eu: Pot sa-ți cer o favoare?
Eliot: Sigur. Orice.
Eu: Orice?
Eliot: Absolut orice. Nimic nu poate sta în calea...
Eu: Uita-ma.
Eliot: Ce!? Nu nu asta nu...
Eu: Nu nu scuze am greșit formularea.
Eliot: A, ok. Huh. Pentru o secunda m-am spe...
Eu: Uitati-ma.
-Apel incheiat-
După cum va dați seama, am închis repede. Nu aveam ce sa mai vorbesc cu nimeni. Bye bye la toți. Puțin îmi pasa ca regreta. Lui nu i-a pasat când am regretat eu. Nici altcuiva. Am încheiat capitolul Risenvile. (Așa se numea cartierul în care am locuit în orașul celalalt). Și cu restul orașului.
CITEȘTI
Mâna Destinului
Teen FictionEllis e o fata emotiva, dar puternica. Are multe probe grele de trecut, dar găsește în totdeauna o soluție buna. Chiar dacă e cea mai tranzita idee. Are oameni lângă ea care o ajuta când are nevoie. Însă, nimic nu e mai dureros sa vezi ca nu mai ai...
