Nu mă interesa ce simte el. Nici nu știam cine e.
?: Darwin. Tu?
Eu: Ellis.
Darwin: Frumos nume.
Eu: Mersi.
Darwin: Și ce faci?
Eu: Mă iei peste picior...DARWIN !?
Darwin: Ar trebui sa plec. *ridicandu-se*
Eu: Nu, scuze, am dat peste ceva cam naşpa.
Darwin: Ce?
Eu: Am avut un coșmar ca sunt moarta și ca un tip Joe, iubitul verișoarei mele cu care locuiesc, schimba şalul cadavrului meu. Și azi dimineață, Ana, vara mea, mi l-a prezentat pe noul ei iubit, Joe. Și am ieșit afară și m-am așezat aici.
Darwin: Asta e bizar. Dar nu mai bizar decât ce mi s-a întâmplat mie.
Eu: Ia sa te auzim.
Darwin: Am visat un copil care mă bântuia. Era o fantoma. Și acelui copil eu îi sunt naş. Nu am putut sa-l numesc decât "Phantom". Alt nume nu puteam sa îi pun altfel mă mustra conștiința!
Eu: Pe bune? "Phantom"? *razand* Și ce-i asta "mă mustra constiinta"? Nu e o expresie de tocilari?
Darwin: Am crezut ca fetelor le plac băieții inteligenți.
Eu: *razand* Tu vrei sa mă impresionezi sau ce?
Darwin: Cam așa.
Eu: DARWIN! Pişicherule!
~Perspectiva Anei~
Dacă îmi spunea frumos ca are ceva cu Joe nu mai fugea. Mă rog. Trebuie sa o găsesc. Mă duc după ea.
Ana: Eu plec sa o caut pe Ellis.
Joe: Vin cu tine.
Ana: Nu. Stai aici.
Joe: De ce?
Ana: E periculos. A fugit când a auzit cum te cheamă. Stai aici.
Joe: Fie.
Am ieșit din bloc. Când sa trântesc usa, o văd pe Ellis vorbind cu un tip. Închid usa ușor și mă duc la ea.
Ana: Ellis! Aici erai.
Ellis: Da. Ai dreptate. Aici eram. Care-i treaba?
Ana: Care-i treaba? Ti-l prezint pe Joe și fugi de acasă și mă intrebi pe mine "Care-i treaba?"?!?!?
Ellis: Bine atunci. Care-i faza?
Ana: ELLIS!
Ellis: Ne vedem mai încolo bine?
?: Stau chiar în bloc. Oricum nu plec de aici. Pe banca mă găsești.
Ellis: Bine Darwin mai vorbim. Mă întorc mai incolo. Pa!
?: Pa.
~Sfârșitul perspectivei~
CITEȘTI
Mâna Destinului
Novela JuvenilEllis e o fata emotiva, dar puternica. Are multe probe grele de trecut, dar găsește în totdeauna o soluție buna. Chiar dacă e cea mai tranzita idee. Are oameni lângă ea care o ajuta când are nevoie. Însă, nimic nu e mai dureros sa vezi ca nu mai ai...