Mâna Destinului

Visul

Era poza...MEA!
Eu: Ok...Ce e asta? Eu...
Mădă: Ar trebui sa-i schimbam şalul?
Ana: Îl sun pe Joe.
Eu: Cine-i Joe? A cui şal? Și cine e Joe?
Mădă: Îl chemam pe el sa facă asta?
Ana: Da.
Mădă: Ok.
Eu: *tipand disperata* CE NAIBA SE PETRECE?! PE CINE AM VENIT SA VEDEM!? CINE E RĂPOSATUL!? ȘI CINE-I JOE ASTA?
-Peste 10 minute-
?: Am sosit.
Ana: *imbratisandu-l* Joe! Ai venit!
Joe: Bună ursuleț!
Eu: Uău uău uău uău! Joe, deja ai ajuns preeeaaaa departe. Spune-Mi te rog ca ti-ai adus ursulețul de plus cu tine.
Nicio reacție. Nu cred ca mă aude.
Joe: Cu ce va ajut?
Ana: Poți sa desfaci capacul?
Mădă: Ca sa îi schimbam şalul.
Joe: Sigur.
Joe era gata sa desfacă capacul sicriului.
Eu: HAI JOE, HAI JOE!
Voiam sa văd cine răposatul asta. În mai puțin de 1 minut Joe a desfăcut capacul. M-am uitat la fiinta. Era înfășurată intr-un şal, cum mă așteptam.
Mădă: Bine ca ne-am decis sa-I schimbam şalul.
Joe: Am adus unul nou.
Ana: Mersi Joe. Mădă ajuta-mă.
As fi vrut sa le ajut și eu. Dar când au desfăcut şalul, toată lumea a întors privire și eu am rămas gura casca. Era destul de întreg acel cadavru ca sa îl pot recunoaște. Eram...
Eu: EU!?
WTF!?
Eu: Sper ca asta e o farsă! Deasta nu mă auziți voi doua? Și Joe? Și restul!? Cum s-a întâmplat ASTA!!!??!?
Mădă: *scarbindu-se* EW! Pute!
Ana: Frate cuțitul ăla i-a intrat adânc în inima.
Eu: POFTIM!?
Joe: Uite şalul.
Am încercat sa pun mana pe Ana și Mădă. Și pe orice altceva. Treceam prin ele.
Eu: Sunt o...FANTOMA!?!?!!?!?!?!