Mâna Destinului

Nu cred!

M-am trezit cam tarziu și Alina, Mara și Monica plecaseră acasa. Dar DIN NOU se aude soneria. Nota pentru sine: Dezinstalarea sistemul de sonerie din casa. Mă rog, erau Mihai și Andrei. Am ieșit și eu din camera și m-am așezat pe canapea cu ei. Ne uitam la un film. Andrei stătea cu capul pe umărul lui Mădă. Pe la mijlocul filmului, Andrei a început sa icneasca. Ca și cum voia sa dea la boboci, dar nu avea ce. Apoi a căzut pe jos întins și stătea ghemuit tremurând. Mădă plângea strigându-l și noi îl zgâlțâiam strigandu-l. Dar pana la urma s-a oprit din tremurat. Mădă s-a liniștit. Eu i-am pus mana în piept.
Eu: Nu-i bate inima.
Mădă: Normal ca-i bate inima.
Eu: NU-I bate inima.
Mădă: Poftim?
Am sunat ambulanta și l-au luat pe Andrei, iar pe noi ne-au dus la secția de politie. Am așteptat o groaza. Mădă avea fata alba și era speriata rău. Stăteam lângă ea și o frecam pe mâini și îi spuneam sa se liniștească.
Politista: Fetelor am o veste proasta.
Mădă se abținea cu greu sa nu leșine.
Politista: Andrei Hatzen avea o boala la inima absolut nemaivăzută pana acum. Din ce mi-a povestit Ellis, în timpul filmului a avut un atac de panica și a făcut infarct. Îmi spuneți va rog ce gen de film vizionați în momentul acela?
Ana: "Casa plina", film de groaza.
Politista: Se explica. Îmi pare rău pentru asta.
Mădă a izbucnit în plâns.
Politista: Totusi, care dintre voi e Mădălina?
Mădă: Eu.
Politista: Am găsit asta în buzunarul din spate al băiatului. Cred ca e pentru tine.
Era un plic pe care scria "Pentru Mădălina". Ea l-a citit cu voce tare.
Mădă: Draga Mădă,
Cred ca deja am trecut pe lumea cealaltă dacă citești asta. Vreau sa iti spun ca, când aveam 5 ani, mama mi-a zis sa nu mă uit niciodată la file de groaza sau filme horror. Și pe la 15 ani mi-a spus și de ce. Am o boala grava la inima și se instalează socul atunci când sunt foarte speriat. Am evitat filmele de genul asta toată viața. Am încercat sa evit sa ne uitam la "Casa plina". Dar nu te-am putut refuza. Sper sa mă poți ierta.
Cu drag,
Andrei
Mădă se uita în gol fără sa plângă. Dar era roșie la fata.
Eu: Mădă ești bine?
Ana: Gata Mădă, gata. Știu ca e greu.
Eu: Dar nu plânge.
Mădă: Câteodată, când sunt mult prea suparata. Nu mai plâng. Dar sufăr de 1000 de ori mai mult pe interior.
Nu știam asta.