Mădă scoate artileria grea

24 2 0
                                    

Ana mă consola și îmi zicea ca totul e ok. Ca nu e vina mea. Dar nu puteam sa gândesc pozitiv. Dacă încercam sa gandesc pozitiv, mă gândeam la lucrurile negative care se pot întâmpla în timp ce gândesc pozitiv. Ceea ce nu are absolut nicio logica! Și e normal ca doar eu am inventat-o.
Ana: Ellis, nu ești tu naiba cea rea sa fii tu de vina pentru tot ce ți se întâmpla rau. Asta e vi...
Eu: ANA DA ASCULTA PUȚIN! Orice zici, nu pot sa te cred. E ceva ciudat la mijloc. Cine se joaca cu mine...
Ana: Gata gata! Nu mai suport! Eu nu-s așa. *ieșind din camera* Nu mai suport.
Eu: Ana unde te duci??
Of.
Mădă: Ce faci prințeso? Am auzit ca ai nevoie de ajutor.
Eu: De unde ai auzit?
Mădă: Mi-a șoptit o păsăricană.
Eu: Asta n-are niciun sens.
Mădă: Pai doar a ieșit din mine.
Eu: *razand putin*
Mădă: Bine pai, de ce crezi ca e totul din vina ta?
Eu: Nu vreau sa vorbesc despre asta.
Am vrut sa ies din camera, dara Mădă m-a apucat de mana și m-a trântit înapoi în pat, unde stăteam.
Mădă: Zi.
Eu: Am zis ca NU VREAU SA VORBESC DESPRE ASTA!
Mădă: Și eu am zis SA SPUI!
Eu: Ana te-a chemat, nu-i așa?
Mădă: Da. Și?
Eu: Acum știu și de ce.
Mădă: De...
Eu: Pentru ca ești foarte convingătoare. Dar nu zic nimic.
Mădă: Deci acum nu vrei sa spui.
Eu: N-am zis asta.
Mădă: Nu trebuie sa o spui ca sa fie adevărat.
Eu: Vorbești prea mult.
Mădă: Nu nu nu!
Eu: De acuma am sa-ți spun gaița. *ieșind din camera*
Mădă: Hey hey, unde te duci, sfiocila?
Eu: Sfiocila, pe bune?
Mădă: Da.
Eu: *uitandu-mă ciudat la Mădă*
Mădă: Bine atunci, sfia!
Eu: Doamne ferește...
Mădă: Ce-ai mă?
Eu: Se pare ca gaița inventează cuvinte noi.
Mădă: Ha ha ha.

Mâna DestinuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum