Trecut VS Prezent

Capitolul 13

RIC

Ma indrept ca o furtuna spre masina, asta dupa ce am intors casa pe dos dupa chei, pe care daca nu mi le-ar fi dat mama as fi putut jura ca le-a mancat pamantul. Urc grabit si aduc masina la viata apoi imi pun centura. Destinatia fianala: apartamentul celui mai bun mincinos din lume 2, caci primul eram eu.

Nu stiu cum de nu am realizat asta pana acum. Omul acesta lipsea de mai bine de 4 zile, nu mi-a mai dat nici macar un semn de viata si cu siguranta nu-l injunghiase Dakota pe la spate dupa despartirea lor, ca mai apoi sa il ingroape in gradina blocului din cartierul rezidential in care locuia acesta. Si nici nu cred ca a fost asasinat de vreun elev de al sau de la liceu, din cauza ca ii daduse vreo nota mica din prima zi de liceu.

Cu siguranta nemernicul plecase alaturi de Lara, doar pentru a-mi face mie in ciuda. Asta de prietenie, pana si soarecele si pisica sunt prieteni mai adevarati ca noi doi. Chiar daca ne cunoastem de cand eram doi baietei ce se jucau in nisip, chiar daca mereu ne-am fost aproape, chiar daca nu am facut facultatea impreuna caci el a preferat sa o faca in L.A, chiar si cu toate astea mereu ne-am jurat credinta si prietenia, iar acum, ceea ce a facut el incalca toate codurile prieteniei si ale cercetasilor.

Pufnesc amuzat la gandurile mele si parchez in fata blocului, apoi alerg la propriu spre intrarea in cladire. Chiar daca fosta fostului celui mai bun prieten al meu mi-a explicat ca s-a mutat din oras, chiar din tara, ba chiar pe alt continent, trebuie sa ma conving singur.

Urc scarile ca un taifun si nu ma mir de ce se misca bara de protectie atunci cand ma opresc in fata usii negre a lui Nick. Bat usor si astept orice fel de raspuns, bat si pentru a doua oara, dar mai tare si din pacate acelasi lucru, nici macar un zgomot. Incep sa dau ca un disperat cu pumnii in usa si se pare ca e cea mai ghinionista zi a mea, caci nu primesc niciun fel de raspuns. Macar tipatul sau de om brunet care ma face sa rad cu gura pana la urechi, dar nimic.

-Nu te supara, tinere.

O vocea ragusita imi atrage atentia si il privesc chioras batranelul din fata mea ce statea sprijinit in bastonul sau. Oare asa o sa arat si eu peste 40 de ani? Oare o sa locuiesc si eu intr-un astfel de bloc sau o sa am o casa la mare? Oare batranelul din fata mea e casatorit, are copii? Oare acestia il viziteaza? Oare sotia lui inca mai traieste? Oare locuiesc in acelasi apartament? Oare cati ani are? Oare de ce s-a oprit? Tresar cand imi amintesc ca ma afund prea mult in ganduri si il las mosulica din fata mea sa astepte dupa mine si intrebarile mele ciudate ce imi gadila mintea.

-Cu ce va pot ajuta?

Imi amintesc cu greu cuvintele rostite de dansul si apoi ii dau un raspuns sub forma de intrebare. Ridic usor o spranceana in asteptarea cuvintelor ce urmau sa fie rostite si ma clatin de pe un picior pe altul. Simteam cum talpile incep sa-mi arda si macarimile ma cuprind, rabdarea mea e undeva la apogeu, cu toate ca rar dau de ea.

-Iubitelul tau nu e acasa, te rog, nu mai fa atata zgomot. La revedere! Sa ai o zi frumoasa!

-La revedere!

Cuvintele imi ies robotic pe gura si cu o viteza uimitoare. Incruntatura adanca imi este imprimata pe fata si incerc sa ma coving cu adevarat ca acel mosulica tocmai m-a facut gay, cand eu sufar dupa marea mea iubire ce se afla pe alt continent cu cel mai bun prieten, care se pare ca inseala mai mult decat cainii care se dau drept prietenii pisicilor apoi le ataca.

Privesc ceasul de la mana si oberv ca e destul de tarziu, iar eu am programata o sedinta cu cei de la comitetul de invatamant, despre notele mici ale elevilor din anul trei la arhitectura, adica fostii colegi ai Larei. Ohh, nu Lara, nu din nou... De ceva vreme toti au inceput sa se lase de invatat si sa lipseasa de la ore. Avem nevoie de un regulament nou.

LARA

Intru in clasa ca si cum as fi la mine acasa si mult imi pasa de sasaiturile ce se aud in momentul in care pasesc peste prag. Afisez un zambet fals spre doamne de varsta a doua ce se intorsese usor pentru a ma privii. Se pare ca am oprit-o din predat, oare asta imi va scadea un punct la urmatorul test? Chicotesc amuzata de gandurile nastrusnice care ma patrund si imi indrept din nou atentia spre doamna Janssohn ce ma privea zambind.

-Buna dimineata. Ma numesc Larabelle Rutson, pe scurt Lara. Sunt eleva cea noua. Ma prezint clipind des pestru a intelege ca "imi pare nespus de rau" ca i-am intrerupt minunata ora de fizica. Sa speram ca nu va fi o probleama...

-Buna dimineata draga. Se apropie usor de mine. Ma bucur sa te cunosc. Ia un loc, te rog.

Ma invita ea si imi arata locul din spate de langa geam. Minunat. Nu puteam da de ceva mai frumos. Un tip saten si cu ochi albastrii statea mult prea relaxat cu picioarele pe scaunul meu si privea spre tabla plina cu chestii chinezesti, pe care nu le voi intelege niciodata.

-Tu esti fata aia noua ce il cunoaste pe noul profesor de sport?

Intreaba el calm cand suntem fata in fata si ridica o spranceana studiindu-ma din cap pana in picioare. Evidentiaza mult prea mult cuvintele cu initiala "n", ce crede tipul asta? Ca eu si Nick suntem impreuna? Pufnesc usor si ii fac semn sa isi mute picioarele lungi de pe partea mea si ma asez nu inainte de a sterge scaunul si facandu-l pe el sa se incrunte.

-----------------------------------------------------------------------

Hei, heii!

Aici un nou capitol. Sper sa va placa! Astept pareri! <3