Trecut VS Prezent

Capitolul 21

-Ia-o pe aici. E o scurtatura si nu mai trebuie sa trecem prin traficul aglomerat. 

Imi indica Ric si ma intreb de unde stie asta. Fac in tocmai si cotesc la dreapta. Stradutele mici si pline de blocuri printre care trecem imi aduc aminte de copilarie cand veneam in vizita la mutusa Olga si ne plimbam cu catelusii ce ii avea pe vreme aceea. Din fericire acum doar Stephi mai e printre noi. 

-De unde stiai ca pe aici e o scurtatura? 

Pun in sfarsit intrebarea ce ma macina si privesc scurt spre el ca sa vad cum isi musca buza si ma priveste oarecum trist, dar apoi isi revine la personalitatea de pana acum si se uita in fata, la fel si eu. 

-Lara, nu cred ca stii totul despre mine. 

Imi zice si eu ma incrunt ridicand o spranceana si privind putin amuzata. Adica nu stiu totul despre el? Hello, eu sunt obsedata care vroia sa isi confectioneze o peruca din parul tau si tot eu sunt aceea care te urmarea pana in vestiar doar ca sa te pot admira mai de aproape. Cred ca ai gresit rolurile. Tu nu stii totul despre mine. 

-Adica?

-Adica...chiar te intereseaza viata mea persoanala? 

Aproape ca se rasteste la mine si fara sa vreau calc acceleratia. Nu tin cont de ceea ce imi spune sau de masinile care mai trec pe acolo. 

Idiotule, normal ca imi pasa de viata ta personala, cine mama dracului e indragotita de tine pana peste cap?!

-Da, sincer ma cam intereseaza. 

-Pai ar face bine sa nu te mai intereseze!

Continua sa tipe la mine si imi dau seama ca noi nu putem niciodata sa stam unul in apropierea celuilalt mai mult de cateva minute, mereu trebuie sa ne certam, sa strigam unul la altul, pana la urma o sa ajungem la bataie si asta nu o sa ma mire. 

Nici nu imi dau seama cum a trecut timpul atat de repede de cand l-am vazut, in aceste 2 ore de cand ne-am ciocnit, am plans si am vorbit cu el printre lacrimi, ne-am certat ca de obicei, mi-a spus ca nu poate sa stea departe de mine si ca ma iubeste, iar acum suntem in masina mea si am ajuns din  nou sa ne certam ca doi nebuni, nici nu vreau sa stiu cum se vede sau aude de afara. 

-Poti sa incetinesti? 

Ma intreaba putin mai calm si ma priveste disperat. Probabil si-a dat si el seama ca din cauza lui ma anervez cel mai repede si intr-o zi am sa fac o criza de nervi daca mai continuam asa. 

Ma uit in ochii sai ce parca ma implora sa apas odata frana. 

-Lara! Opreste!

Tipa si ma uit iar in fata. Un SUV visiniu sta in fata noastra intors pe o parte si scoate fum. Nici nu realizez cand ma dau jos din masina si condusa de instinct alerg pana la automobilul rasturnat in mijlocul strazii. Cum se face ca suntem singurii care trec pe strada asta acum?

-Suna dracu la salvare. 

Ma aud strigand spre Ric ce privea destul de socat toata scena. Cum se face ca eu gandesc mai limpede ca el in aceste momente?

Incep sa tremur de frica atunci cand ajung in fata parbrizului si o tanara bruneta atarna prinsa de centura. pot observa de aici sangele ce ii acoperea fata si o parte din volan. 

-Ric, ajuta-ma!

Tip la el si vine in fuga pana aici. Mai speriat ca mine se urca pe masina si incearca sa o scoata pe fata din masina. Il ajut cu ce pot si sper doar ca ea sa nu fie grav ranita. O asezam usor pe asfaltul tare si destul de cald. Alerg pana la masina si aduc trusa de prim ajutor. Norocul meu ca invatasem cum sa acord primul ajutor in liceu si pe atunci eram prinsa de asta, chiar vroiam sa devin un doctor renumit, dar mi-am schimbat decizia pana la sfarsit si iata-ma acum ajutand o necunoscuta impreuna cu barbatul ce mi-a furat inima. 

Ii sterg usor sangele de pe fata si ii indepartez parul ce o acoperise. Ric ii verifica celalte membre ale corpului pentru a fi sigur ca nu s-a mai lovit pe altundeva si speram ca salvarea sa ajunga mai repede si ca ea sa nu aiba nimic rupt. 

Usor isi deschide ochii si priveste confuza si speriata in jurul ei. Eu nici nu cred ca mi-as mai fi putut deschide ochii, ma simt vinovata pentru accidentul ei chiar daca nu o cunosc. 

-Nu te misca. Inca nu a ajuns salvarea si nu stim cea ai patit sau cat de grav este. 

Ii spun calm si ii mangai usor obrazul putin zgariat. 

-Esti bine? Te doare ceva? 

O intreaba Ric si ea doar da negativ din cap. 

-Cum te numesti?

-Fancy Lopez.

Raspunde cu glas ragusit si eu chicotesc usor. Pare atat de in regula, dar simt frica ce ii strabate corpul atunci cand imi prinde mana intr-a sa. Ma simt bine ca am ajutat pe cineva care se afla intr-o stare care chiar nu poate fi numita buna.  

Sirenele salvarii se aud si masina se iveste de dupa colt la fel ca si cele de la politie. 

-Va rog sa faceti loc, o preluam noi de aici. 

Ne ridica si ii dau drumul la mana. Un oftat scurt se aude din partea ei si ii soptesc lui Ric ca mergem dupa ambulanta. Da aprobator din cap si imi prinde talia cu bratul drept, apoi ma saruta usor pe frunte. Nu stiu ce inseamna toate astea, dar ma simt bine. 

-Imi pare rau. 

Mormaie si stiu ca se refera a faptul ca a tipat la mine in masina. 

-Nu e nimic. 

Raspund si ne indreptam spre masina dupa ce dam declaratiile politiei. 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ok, imi pare nespus de rau ca nu am postat saptamana asta mai des, dar dupa cum ati vazut anuntul, o parte din voi, am inceput si volumul doi la IDM. 

Sper sa va placa, astept parerile.