Trecut VS Prezent

Capitolul 14

-Tu esti fata aia noua ce il cunoaste pe noul profesor de sport?

Intreaba el calm cand suntem fata in fata si ridica o spranceana studiindu-ma din cap pana in picioare. Evidentiaza mult prea mult cuvintele cu initiala "n", ce crede tipul asta? Ca eu si Nick suntem impreuna? Pufnesc usor si ii fac semn sa isi mute picioarele lungi de pe partea mea si ma asez nu inainte de a sterge scaunul si facandu-l pe el sa se incrunte.

Ma las usor pe scaun privind in fata, parand interesata de ceea ce spunea profesoara de istorie, chiar daca eu eram cu gandul la intrebarea adresata de satenul din dreapta mea. Incerc sa gasesc un raspuns cat mai agreabil, dar nu prea imi vin prin minte, nu as putea sa mint, caci ar afla atunci cand Nick m-ar baga in seama, dar nici "da, chiar eu sunt" nu as putea sa ii spun. Mi s-ar parea ciudat. Am venit aici cu gandul de a-mi creea o noua viata dincolo de tortura prin care am trecut, am venit aici pentru a lasa trecutul in spate.

-Ne-am cunoscut in Florida, nimic mai mult. Raspund intr-un final si ma intorc putin spre el pentru a-i vedea reactia.

Mimeaza un "aha" si incepe sa ma ignore. Doamne, ce nesimtiti sunt englezii astia...

Se suna de pauza si imi strang in cel mai lent mod cartile, chiar nu aveam chef sa dau ochii cu Nick dupa ultima intamplare, cand l-am lasat acolo singur...

-Tu esti fata aia ce o joaca pe Belle in "urata si bestia" ? O voce pitigaiat imi atrage atentia si imi intorc capul usor amuzata ridicand o spranceana in semn de "scuze, nu am auzit".

-Iar tu esti?

-Iubita lui Ian.

-Ian fiind?

Incerc sa par neustiutoare, cu toate ca nu stiam cine e cu exactitate, dar presupun ca e satenul cu care am stat in banca.

-Iubitul meu.

-Aaa, imi pare rau iubita lui Ian, dar nu inteleg care e problema aici. Spun serioasa sprijinindu-ma de banca.

-Problema e ca i-ai atras atentia iubitului meu, iar acum ma ignora, scorpio...

Imi zice tafnoasa punandu-si mainile in sold si privindu-ma cu un aer de diva si mestecand guma cu gust de fructe, ce se simtea pana aici. Cu greu ma abtin sa nu izbucnesc in ras.

-Scuze draga mea, dar tu esti la fel ca supa la plic, fake... ce sa zic? Izbucnesc in ras dupa fraza pe care am scos-o, numai Dumnezeu stie de une si privesc cum roseata i s-a intins pe fata mai repede ca uleiul in tigaia incinsa. Micutele clone ce o insoteau se tineau de nas ca sa nu rada, dar la privirea urata pe care ne-a impartasit-o tutror minunata barbie in persoana, ele se calmeaza, la fel si eu, cu toate ca inca o micuta idee trasnita imi fulgere mintea. Poate, continui eu, si-a dat seama ca nu esti destul de umana pentru el.

Zic cu un zambet malefic pe fata si o vad indreptandu-se spre iesire strigand dupa roscatele ce ramasesera si imi aruncau zambete amuzante, sa vina ca altfel le rade in cap... am mai spus si am sa o repet, cudati englezii astia.

-Blondo, strig seriosa dupa ea si o vad introcandu-se spre mine cu o urma de spernata in ochi. Vezi ca ti se desprind extensiile si s-a cam sters rujul. Continui razand si roseata ei e mai puternica decat a unei rosii care sigur ar da-o in judecata ca i-a furat culoarea.

Ies in cele din urma din clasa si ma plimb incet prin curte ascultand muzica si asteptand ca cele 15 minute de pauza sa treaca si sa merg la urmatarea ora care era nu alta decat sport.

Simt cum castile imi zboara din urechi si ochii imi sunt acoperiti de doua palme mari si extrem de fine, mai ceva ca fundul unui bebelus.

-Hai serios? Nick? Incerc sa ghicesc si imediat sunt eliberata, iar privirea mea se opreste fix in ochii caprui foarte inchis, asta doar a lumina. Acea stralucire ce se vedea in ochisorii lui Nick ma facea sa zambesc, chiar daca golul din stomac care se formase din cauza ultimei noastre intalniri imi amintea din nou ca nu totul se terminase asa cum trebuie.

-"Hei blondo, ti s-a desfacut extensia" spune el cu o voce pitigaita care incerca sa semene cu a mea, dar nu reusea nici macar 0,00000000000001 % .

-Deja știe toată școală? Întreb imposibila privind înainte spre grupul ce trece prin fata noastră susotind.

-Nu știu dacă toată școală, dar directorul cu siguranță.

Răspunde și ochii mi se măresc, dar îmi trece repede căci nu ar avea ce sa îmi facă. Poate doar o zi de detenție. Hello, nu am omorât-o, nu?

-Și am detenție? Spun chicotind privindu-i iar ochii care străluceau de amuzament.

-Ea da, tu nu.

-De ce?

-Căci însoțitoare ei au recunoscut ca ea a venit la tine.

Dau aprobator din cap și un zâmbet larg îmi apare pe fata când ridica punga cu micul dejun pe care, sper, ca mi-l adusese mie și începe sa o fluture râzând la gesturile mele de copil.

O întinde ușor și în momentul în care încerc sa o iau o trage repede în spate râzând și mai tare de reacția mea de surprindere apoi supărare. Îmi pun mâinile în piept și un botic îmi apare pe fata.

-Un pupic și e a ta. Exclama bucuros aplecandu-si capul pentru a ma putea privi în ochi.

-S-a făcut. Răspund și îmi arunc mâinile în jurul gatului sau doar pentru a-mi lua mâncarea ce mi se cuvine.

Ce nu fac eu pentru mâncare? Totul.

-Ziceai ca nu e nimic mai mult intre voi.

Vocea groasa și ușor necunoscuta ne atrage atenția și îmi întorc cu repeziciune capul spre sursa.

-------------------------------

Heei. Heei.

Aici un nou capitol. Sper sa va placa. Aștept păreri. 😊