Trecut VS Prezent

Capitolul 20

Oare asa tare am gresit in viata asta incat sa am parte de atata suferinta?

Inca nu imi vine sa cred ca l-am revazut si ca privirle noastre s-au reintalnit pentru cateva secunde ca mai apoi ochii mei sa fie inundati de lacrimi si de amintiri cu el si cu noi, cu amintiri de cand eram mici si pana acum o saptamana.

Invart cheia in contact si in acelasi moment aud cum cineva bate in geamul drept al masinii. Imi intorc capul usor. Avem un sentiment de frica, nu stiam cine ar putea fi. Speram doar sa fie cineva cunoscut, caci daca era un strain sau un hot nu imi pasa si as fi apasat acceleratia.

Ochii sclipitori si gri ai blondului ma privesc amuzat. Nu imi vine sa cred ca e chiar el aici, batandu-mi mie in geamul masinii si privindu-ma ca pe o prajitura.

Isi aseaza mana pe deschizatoare si inclina din cap in semn de "Prajiturica, am voie sa intru cu tine in masina si sa continui sa te farmec?" sau cel putin asta insemna pentru mine. Zambesc in semn de "Da prajiturel, poti sa intri si sa ma farmeci in continuare."

Un fior imi strabate tot corpul in momentul in care deschide portiera si chicotul sau se aude incet, dar destul de tare in urechile mele. Este prima oara in viata mea cand noi doi ne aflam in aceeasi masina. Nu stiu ce ar trebui sa fac sau sa spun mai exact asa ca strang volanul cu putere si incerc sa par cat mai calma, dar nu cred ca imi iese prea bine atunci cand il vad cu coada ochiului punandu-si mana pe umarul meu si spunand:

-Uite...imi pare nespus de rau pentru ce s-a intamplat mai devreme. Nu trebuia sa reactionez asa.

Termina de spus si isi retrage mana ca mai apoi sa si-o treaca prin par si sa priveasca inainte prin parpriz.

Ca la un semn oftam amandoi la unison, apoi ne privim si incepem sa radem ca si cum totul ar fi roz, iar noi eram o familie fericita care isi astepta copilasii sa iasa de la scoala si sa mergem acasa pentru a petrece timpul impreuna. Da... ce vise frumoase am.

-Nu e nimic.

Raspund cu intarziere si de abia acum realizez ca noi stam intr-o masina si purtam o conversatie stupida.

-De ce ai venit?

Ii pun in sfarsit intrebarea care ma macina din momentul in care ne-am lovit accidental pe holul scolii.

-Pentru ca nu mai puteam sta departe de tine.

Zice si ma intorc atat de repede spre el pentru a-i putea vedeam fata incat sper sa nu imi fii pocnit vreo vena a gatului. Si chiar a venit pana aici pentru asta? Chiar nu mai putea sta departe de mine? Departe de ce? De a-si bate joc iar si iar cum a tot facut-o?

-Nu mai puteai sta departe da a-ti bate joc?

Continui pe un ton calm si putin amuzat, iar privirea lui confuza si putin socata imi spune ca nu se astepta sa intreb asta sau pur si simplu chiar nu venise pentru asta, dar eu optez pentru prima varianta.

-Sa imi bat joc de ce? De tine?

Concluzioneaza si rade fals. Dau din cap in semn de da si zambesc de asemenea fals. Chiar nu ma simt bine. Discutia asta nu are pic de logica dupa mine. In primul rand ca ne aflam in masina mea, in al doilea rand nu vreau sa aflu mai multe de atat si in al treilea trebuia sa raman in Florida si sa isi vada de viata lui si sa nu se mai implice in a mea.

"Ultima oara ziceai ca il iubesti."

Imi amineste constiinta, cu toate ca nu as putea sa uit asta vreodata. Da, normal ca il iubesc, dar mi-am dat seama ca imi e mult mai rau in preajma lui decat fara el.

-Da, de mine, asa cum ai facut-o mereu. Asa cum o faci de cand eram mici. Alaric, asa ai facut din prima zi in care m-ai vazut pe holul scolii. Nu te supara, dar timp de atatia ani mi-am facut o parere despre tine si nu stiu ce sa cred din toate astea.

-De ce mi-as bate joc? De ce nu intelegi ca mereu am facut asta doar ca sa te pot avea mai aproape?!

-Sa ma ai mai aproape? Cum e posibil sa imi spui asa ceva? Tu realizezi ce tocmai scoti pe gura aia?

Gura aia asa frumoasa pe care chiar as vrea sa o sarut si sa ii simt iar si iar gustul acela perfect de menta.

-Da Larabelle. Sa te am mai aproape. Sa te stiu acolo, mereu in dreapta mea. Sa stiu ca esti in siguranta si nimeni atcineva nu te are. Te vroiam, te vreau si am sa te vreau mereu pentru mine si doar pentru mine!

Aproape ca imi urla in fata, dar asta nu mai conteaza caci aceste cuvinte mi-au inmuiat inima si parca ca prin minune am uitat de tot ceea ce se intamplase intre noi pana in acest moment.

-Asta este o alta farsa de a ta sau esti tu cel sincer? Pentru ca nu stiu daca e momentul bun sa te sarut sau nu.

Ii spun si zambesc lingusitor, dar nu primesc un raspuns verbal ci primesc cel mai dulce raspuns posibil din viata mea.

Buzele sale moi carora chiar le-am simtit lipsa le mangaie intr-un dans lent pe ale mele si imi transmite milioane de firicele de electricitate in tot corpul. Animalele din stomacul meu au prins iar viata si am impresia ca fac un maraton de alergat pe acolo pe undeva.

Ne oprim din sarut doar din cauza ca aerul era cel de care aveam amandoi cea mai mare nevoie. Ma priveste bland si imi mangaie usor obrazul apoi coboara pe barbie si imi mai fura un sarut scurt dar atat de dulce incat ma face sa zambesc involuntar.

-Mergem undeva?

Intreaba razand atunci cand amandoi realizam ca noi am vorbit atata timp in masina si motorul era aprins.

-Eu ma indreptam spre casa.

Raspund chicotind si privesc prin parbriz ganditoare. Inca nu imi vine sa cred ca totul este real si ca el este chiar aici, cu mine, in aceeasi masina, mai exact masina mea, iar noi, acum, ne-am sarutat, iar acesta a fost cel mai dulce sarut din vaiat mea -nu ca as fi avut eu asa multe. Oare acum eram impreuna?

-Vrei sa bem ceva?

-Sigur.

Ne hotaram ce sa facem si plec in sfarsit din parcarea deja goala si ne indreptam spre o cafenea din mall-ul ce se afla in centrul orasului.

---------------------------------------------------------------------------------------------------

Ok, ok. Sper sa va placa. Astept pareile <3