Trecut VS Prezent

Capitolul 24

-Îl cunoști pe Nicklas?

Se pare ca nici el nu se astepta ca eu sa spun asta dupa declaratiile lui, dar nu mai pot rezista. De unde stie ca eu am stat cu el si ca mi-a fost aproape saptamana asta? Si ce vrea sa insemne "daca eu nu il trimiteam dupa tine nici nu stia de existenta ta"?!

-Uite, Lara, iti pot explica...

Incepe sa vorbeasca si simt cum sangele incepe sa imi curga prin vene cu viteza lumii. Nervii sunt deja prezenti si nu pot sa cred ca ei doi m-au mintit. Nici macar nu pareau sa se cunoasca, Nick nu a vorbit niciodata despre prietenii lui, logic ca nu, de ce ar vorbi de barbatul pe care il iubesc eu cand el mi-a spus indirect ca ma place si ca ar vrea sa locuim impreuna, sa fie chiar tatal copiilor mei si bunicul nepotilor nostrii?

-Deci voi chiar va cunoasteti?

Ridic vocea cu doua octave fara sa vreau si ma intreb daca ne-a auzit cineva, dar in momentul acesta chiar nu imi mai pasa daca aude cineva ceea ce tocmai vorbim noi.

Nu sunt sigura ce ar trebui sa fac caci doar ce l-am revăzut pe Alaric și dorul imens fata de el de abia acum l-am simțit. Când am ajutat-o pe acea tânără, când l-am văzut panicandu-se și neștiind ce sa facă.

-Lara, ausculta-ma. Te rog.

Ma roaga si se apropie de mine, dar nervii mei sunt prea dezlantuiti ca sa mai gandesc logic. Ma dau cativa pasi in spate pentru a nu avea tentatia de a-i inrosii obrazul.

Nu as avea un motiv întemeiat sa fiu supărată pe el, caci Ric îmi vroia doar binele, dar cu toate astea nu trebuia sa îl pună pe cel mai bun prieten al sau sa ma urmareasca, nu e cel mai plăcut sentiment. Nu ma pot abține, orgoliul meu e prea mare asa ca îmi dau drumul la gura și ii arat și lui cum e ca cineva sa țipe la tine ca la ultima persoana de pe Pământ.

-Ce sa ascult? Tot timpul trebuie sa ascult ceva. De ce ai facut asta? De ce l-ai pus pe el sa vina la aeroport? Daca tot vroiai sa aflii unde sunt sau unde merg, de ce nu ai venit singur Alaric? Crezi ca ma simt mai bine ca aflu asta, ca ai pus pe cineva sa ma urmareasca, practic? Crezi ca ma simt mai bine ca aflu ca am fost pacalita? Crezi ca am sa te iert la nesfarsit? Da, cred ca am sa te iert, dar nu am sa ti-o recunosc cat voi trai eu. Nu sunt o jucarie, intelege, m-am saturat ca lumea sa isi bata joc de mine, m-am saturat, stii, de asta m-am schimbat atat, asta ar fi trebuit sa iti dea de gandit...

-Imi pare rau, Lara, nu vreau sa te pierd, poti intelege asta? De ce dracu crezi ca am venit pana in Londra si eram dispus sa iau la rand fiecare facultate doar ca sa te gasesc? De ce crezi ca am zburat atata pana aici, ca sa dau de idiotul ala care si-a schimbat numarul de telefon, s-a despartit de iubita lui ca sa imi faca mie in ciuda?

S-a despartit de iubita lui? A avut o iubita? I-a dat papucii pentru a-i face in ciuda lui Ric ca ce? Ca este aici cu mine? Asta nu cred ca e posibil.

Ultima data când am auzit despre prietenia lor din copilărie a fost acum câteva minute, iar acum îmi spune ca Nick voia sa ii facă în ciuda ca e cu mine? Halal prieten.

Încă nu inteleg cum am putut sa fiu în preajma acelei persoane, dar adevărul este ca nu știam nimic despre el, doar vârstă și numele.

-Uite Ric, am nevoie de timp pentru a pune toate astea cap la cap. Îmi pare rau, dar am un sentiment ca toate asta sunt pentru amuzamentul vostru.

Încep sa ma simt ca o jucarie pentru cei doi cu toate ca nu le știu intenția.

-Lara, nu este adevărat! De ce ai crede asta? Știu ca am făcut atâtea lucruri urate de când ne cunoaștem și nu am sa mi le iert vreodată. Promit sa te las cat timp ai nevoie, dar promtite-mi și tu ca te vei întoarce.

-Ric, nu promit nimic.

Și astea fiind spuse îmi iau lucrurile și ies pe ușa.

Tot nu știu exact ce ar trebui sa cred. Stiu ca îl iubesc, știu ca am sentimente pentru el, știu ca mereu am sa ii iert greșelile, oricât ar fi ele de mari.

Ric înseamnă enorm de mult pentru mine ca sa renunț asa dintr-o data la el. Toată adolescenta pierduta pentru el. Nu ca as fi avut șanse cu alți băieți. La înfățișarea pe care o aveam atunci mi se pare și normal.

Mereu am avut în preajma acestui bărbat fluturașii în stomac. Mereu simțeam ca plutesc doar atunci când îmi spunea numele. Mereu ma simțeam în al nouălea cer când ma atingea intenționat sau neintenționat.

*****************************************************************

Hei dragelor. Îmi pare nespus de rău că nu am postat atât de mult timp, doar ca pur și simplu nu îmi veneau ideile. Am sa încerc sa postez mai des. Cel puțin 3 capitole pe săptămână începând cu prima săptămână din aprilie .

Va mulțumesc pentru răbdare, voturi, comentarii și citiri. Sunteți minunate! 😊💚