Trecut VS Prezent

Capitolu 19

-Tu ce cauti aici?

Nervozitatea si socarea se auzea limpede in glasul lui Ric si ma intreb daca Nick venise singur, caci nu imi amintesc ca cei doi sa se cunoasca.

Ii vad umbra lui Ric cum se indeparteaza de usa langa care statea pana acum si sper doar sa nu se intample ceva rau. Usor ma clamez si imi sterg lacrimile de pe obraji ce erau aproape uscate. 

O liniste deplina se asterne in jur si imi fac curaj sa ies din cabina ca sa il vad pe Ric cu....

NICK 

Aranjez linistit mingilie de handbal pe care le folosisem in ora de sport cand telefonul imi vibreaza pe masa de lemn din sala de sport. Ma indrept grabit spre el caci singura persoana care imi stie acest numar de telefon este Lara sau directorul, dar acesta nu cred ca ar avea de ce sa ma sune. Deschid mesageria si cum ma asteptam era un mesaj de la ea ca are nevoie de ajutor. Dau naibii toate mingile de pe jos si alerg spre toaleta fetelor din corpul intai al scolii. 

Mii de scene cu ce i se poate intampla in acest moment imi trec prin minte si incerc sa le alung caci imi fac si mai mult rau gandindu-ma. Inca nu inteleg cum de intr-un timp atat de scurt fata asta m-a facut sa o plac atat de mult. Simt ca ma pierd fara ea in apropierea mea. Asta cred ca se cheama dragoste la prima vedere din cate am auzit. Pana acum nu stiam ce inseamna sa iti placa atat de mult de cineva, dar cu ajutorul ei am invatat si asta. Lara este singura fata la care iubesc sufletul ci nu trupul...

Intru alarmat in baie si inima mea se opreste sa mai bata atunci cand il vad pe Alaric acolo. Imi frec cu podul palmei ochii caci am impresia ca visez. Asta nu se poate intampla. Ce sa caute el aici? Si cum de a gasit-o? Sau cum de ne-a gasit? Adica e logic ca venise dupa ea, dar sigur se astepta sa dea si de mine, un prieten fals. 

De abia acum realizez cat i-am gresit acestui om. El nu mi-ar fii facut asta niciodata. 

-Tu ce cauti aici?

Glasul sau gros si pe care nu l-as putea uita in viata mea, imi inunda urechile si parca pentru prima oara in viata mea ma simt vinovat caci l-am tradat. Il consider ca si fratele meu mai mic, ok, e doar un an diferenta, dar cu toate astea nu am cum sa nu ma gandesc ca mi-a fost mereu alaturi, mai ales atunci cand am trecut prin cele mai grele perioade ale copilariei si adolescentei mele. N-am sa uit cat am sa traiesc prima noastra betie si primele noastre cuceriri, primele petreceri, primul meu sarut care a avut loc din vina lui cand eu aveam vreo 14 ani. Omul asta mi-a fost mereu alaturi, iar eu ce am facut? 

 "Ai dat de dracu."

 Imi spune constiinta atunci cand acesta se ridica de pe podea si se apropie de mine. Cu o repeziciune doar la el intalnita, imi prinde tricoul si trage de el, ca mai apoi sa ma priveasca intens cu ochii lui de o culoare rar vazuta. 

In acelasi moment Lara iese din acea cabina langa care era asezat Ric si ne priveste uluita. De abia acum realizez ca ea avea nevoie sa scape de el, dar din cate tin minte ea nu stie ca noi doi ne cunoastem. 

-Ric, ce faci? 

Spune ea cu voce firava si ii prinde bratul drept cu care ma tinea. Ochii ei erau usor mariti probabil din cauza socului pe care il avea, caci nu ne gasise intr-un moment prea fericit.

LARA

Ies din cabina si ii observ pe cei doi in cea mai ciudata ipostaza posibila. De ce ar face Ric asa ceva, nici macar nu il cunoaste, daca nu ar fi venit aici pentru mine? Ce ar fi facut atunci? 

Sentimentul de vinovatie isi face loc in mine caci il bagasem si pe Nick in asa ceva. Nu pot sa cred ca Alaric, barbatul pe care il iubesc de cand ma stiu e in stare sa faca una ca asta? Oare chiar l-ar lovi pentru mine?

-Ric, ce faci? 

Intreb cu glas ragusit si plina de socare atunci cand il simt incordandu-se si mai tare in momentul in care ii prind bratul drept intre mainile mele micute in comparatie cu muschii sai ce se simteau chiar foarte bine prin tricoul alb ce il purta. 

Isi intoarce usor privirea spre mine si pot ibserva momentul in care este putin confuz de situatie. Intr-o fractiune de secunda ii da drumul lui Nick si ma priveste bland si cu parere de rau apoi iese din baie mult prea repede ca sa realizez ce tocmai se intmaplase. 

-Esti bine? 

Vocea brunetului ma scoate din transa si ma intreb daca eu chiar am trait aceste momente in care l-am vazut pe Alaric sau doar era altcineva si eu mi-l imaginasem. Ori lumea asta era complet nebuna si eu ma aflam intr-un univers paralel ori soarta isi bate joc de mine si Ric are un geaman care din intamplare ma cunoaste. 

-Da. Asa cred. 

Murmur si ies si eu din toaleta fetelor cu gandul de a ajunge in sfarsit acasa. 

Urc in masina mea minunata careia i-am dus dorul si vreau sa pornesc motorul, dar in acel moment imaginile de mai devreme imi apar in minte si nu ma mai pot concentra pe nimic altceva decat pe el. Ce cauta aici? Cum ma gasise? Cum mama naibii am putut sa ma ciocnesc fix de el dintre atatea persoane? Si de ce a reactiont asa la vederea lui Nick? 

Oare asa tare am gresit in viata asta incat sa am parte de atata suferinta?

--------------------------------------------------------------------------------------------

Imi pare rau ca am oprit capitolul aici, aveam de gand sa il fac mai lung, dar idiotenia ce isi are domicilul in mine a sters 300 de cuvinte ce urmau si rabdarea care nu exista m-a facut sa renunt sa le rescriu, deci imi pare rau. 

Astept pareri. Pupici! <3