Unknown number (volumul 1)

18#

Eu: "Anonimule, dormi?"

Unknown: "Ce s-a întâmplat? Ai pățit ceva?"

Eu: "Părinţii mei au plecat acum două ore în Germania pentru un proces de-al mamei şi îmi e cam frică să stau singură. Dacă vorbesc cu tine îmi mai trece, dar lasă. Scuze că te-am trezit, noapte bună!"

Unknown: "Ai toate becurile stinse? Dacă nu, elimină orice sursă de lumină din cameră. O să vin la tine, iubito."

Eu: "Gata, vino."

Îl așteptăm nerăbdătoare lângă ușă iar inima mea bătea ca niciodată. A început să aibă efectul ăsta asupra mea.

În câteva minute aveam să-i simt din nou parfumul, i-aș fi putut atinge încă o dată pielea fină și i-aş fi putut aude din nou vocea angelică ce îmi bucura urechile.

- Rossa?!

Nici măcar nu auzisem ușa dar important era că el se afla acum în dreapta mea. Am zâmbit în întuneric și mi-am prins jucăuș buza de jos între dinți.

- Da! murmur încet luându-l de mână.

- Haide, fricoaso, îmi e așa somn!

- Scuze ca te-am trezit!

- Nu-i nimic, acum voi dormi de o mie de ori mai bine! afirmă, mai apoi trăgându-mă în pat lângă el.

Mă fac mică în brațele sale iar el își afundă capul în părul meu. Am suspinat involuntar atunci când parfumul său mi-a invadat nările dar nu m-am lăsat păgubaşă așa că mi-am strecurat capul în pieptul său, lăsându-l să mă strângă tot mai tare în brațe.