Unknown number (volumul 1)

44#

-Fedeee....se aude strigand in toata casa.

Federico se duce jos urmat de Isabelle, iar eu raman ca o fraiera in pat neintelegand ce se intampla. Pana la urma decid si eu sa cobor asa ca ma imbrac in ceva lejer si ma aranjez putin. Prind balustrada argintie in mana si cobor usor, calcand grijuliu pe treptele mari. Cum ajung in mijlocul livingului imi dau seama ca in bucatarie era o adevarata cearta intre Fede si familia lui. Puteam distinge usor vocea sa care tipa si a unei femei care incerca sa-i acopere glasul mult prea gros. Un barbat, care presupun ca este tatal sau, incearca sa-i linisteasca pe cei doi care duceau un 'razboi civil' in mijlocul bucatariei noastre. Ramansesem incremenita cand tipetele s-au oprit iar cativa pasi apasati se indreptau spre mine.

-Rossa, ce faci aici?

-Ea cine e?! Stai, nu-mi spune, dragule, ea e noua ta captura?

-Mama, nu ma enerva mai mult decat sunt! Sti bine ca fac urat la nervi si nu cred ca vrei sa te trezesti cu politia aici doar pentru ca nu sti sa iti ti gura.

-Eu sunt Rossa...incantata, sa zicem! rostesc, ultimele cuvinte soptindu-le mai mult pentru mine.

-Eu sunt Herriette si nu sunt deloc incantata sa te vad in casa fiului meu si mai ales aratand asa. Exista un loc numit sala, draguta.

- Nu o baga in sema, asa e sotia mea. Christofor Smith, incantat de cunostinta. Herriette, de ce te iei de ea?

-Se ia de ea fiindca mama chiar vrea sa plece inapoi in suturi.

-Fede, eu.....merg in parc apoi trec pe la ai mei. Te las cu familia ta si asa fac mai multe probleme decat sa linistesc apele.

Federico imi face semn sa nu plec insa ii dau drumul la mana si plec afara. Pornesc spre parc admirand peisajul si gandindu-ma la dimineata asta. Mama lui nu ma prea place,  din cate se pare.