Unknown number (volumul 1)

30#

Mă opresc în fața porții negre și privesc vila uriașă vopsită în crem ce avea pe puțin două etaje. Îmi plimb privirea prin curte și dau de o piscină aproape de un balansoar. Ce fel de anonim m-a disperat pe mine cu mesaje?

Traversez aleea împrejmuită de trandafiri sângerii și habar n-am de ce am impresia că au legătură cu mine.

Bat la ușă și nu durează mult până ce o femeie şatenă și pitică, care nu părea nici mai tânără nici mai bătrână de treizeci și cinci de ani, îmi deschise ușa voioasă. Îmi face loc să intru și mă prinde într-o îmbrățișare copilărească imediat ce pășesc înăuntru.

- Camera domnului e la etaj. A treia uşă pe stânga, scumpa mea!

Îi mulțumesc femeii care aveam a crede că e mama lui și trec pe lângă ea până ajung la baza scărilor. Oftez și îmi pun piciorul drept pe prima treaptă, privind șirul aproape nesfârșit pe care aveam să-l parcurg. Ce-i drept, nu erau mai mult de douăzeci de trepte dar acum în viziunea mea s-au însutit.

Ajung în fața ușii indicate de presupusa menajeră și din nou acei fluturași roiesc în stomacul meu exact ca în acea noapte, acea noapte care se presupune a fi o greșeală dar inima mea nu crede asta.

Bat încet la ușă și tocmai când eram pregătită să fac cale întoarsă, să alerg până acasă și să mă bag sub cearceafuri, vocea aceea bine-cunoscută de mine mă atrage. Deschid ușa și primul lucru pe care îl fac este să-mi mijesc ochii ca să mă obijnuiesc cu întunericul de aici. Draperiile erau trase dar nu de tot, permițând luminii să intre încet.

El stătea la fereastră, cu spatele la mine, privind atent un punct neexistent. Mâinile sale erau în buzunarele blugilor și nici măcar nu îi puteam vedea chipul.

- Federico? Tu eşti?

- Sigur că eu sunt, iubito.

- Întoarce-te!

-.Eşti cam nerăbdătoare! Vino mai aproape, nu te mușc.

- Te rog, întoarce-te.

- O să mă întorc doar când vei fi în spatele meu. Haide, iubito, te-ai culcat cu mine, ai vorbit cu mine atâtea luni. Doar nu îţi e frică?

Trag aer în piept și mă las purtată de picioare până ce ajung să stau la doar câțiva centimetrii de el, admirându-i spatele.

Inima continuă să bată nebunește iar el să se legene de pe un picior pe altul, evitandu-mă pe mine. Suspin iar el începe să râdă dintr-un motiv necunoscut mie.

- Întoarce-te odată, idiotule! ţip deodată apoi îmi trec palma peste buze când îmi dau seama cât de fraieră sunt.

Am dat-o în bară!