Unknown number (volumul 1)

26#

F: "Te-ai mai gândit cum mă cheamă?"

Eu: "Nu mai ştiu, m-ai zăpăcit de tot."

F: "Hai să mai jucăm ceva să afli lucruri despre mine."

Eu: "Bine, ce vrei sa jucăm?"

F: "Adevăr şi provocare. Spune ce alegi."

Eu: "Hai să fie doar provocări."

F: "Ok, deci .... te provoc să mergi în parc, să te aşezi pe o bancă și să cânţi 'Nu mi-e frică de bau-bau'."

Eu: "Dar ... e aproape miezul nopții, mi-e frică."

F: "Du-te sau îţi dau una mai grea."

Eu: "Bine. Stai doar să mă îmbrac, plec imediat spre parc."

Ies speriată din casă și alerg spre centru unde îmi e destinația. În câteva minute ajung acolo, după ce câteva animale au mârâit la mine și m-au speriat groaznic. Dar știam că el e pe aici pe undeva și nu ar permite să mi se întâmple ceva rău.

Mă așez pe o bancă și închid ochii fredonând veșnicul vers cu 'Nu mi-e frică de bau-bau'. Câțiva câini încep să latre în jur iar inima mea se oprește pentru câteva secunde, pompând apoi sângele mult prea brutal în vene. Am început să cânt și mai tare, legănându-mi capul într-o parte și alta dar asta nu avea nici un efect.

Am primit mesajul lui F. în care îmi spunea că pot să mă opresc și fără alte țineri de inimă am alergat aproape lăcrimând spre casă.

Eu:"Sper că eşti mulţumit. Acum e rândul meu."

F:"Nu, draguţa mea, nu merge aşa. Tu faci cinci provocări si poţi să-mi pui cinci întrebări din care trei pot să le refuz."

Eu:"De ce n-ai zis aşa de la început? Nu mai aceptam."

F:"Haide, acum următoarea. Te provoc să te dezbraci până rămâi doar în chiloţeii tăi cu fontiţă şi să stai aşa până îţi zic eu."

Eu:"Pot să sting lumina?"

F:"Bine."